Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 27

. . .  Dar dupa ce ea iesi, incetul cu incetul zambetul meu se sterse. Caci venirea zapezii trezea amintiri. Amintirea promisiunilor incalcate.

                     Flashback

 

    Era seara, iar eu inca nu ma refacusem complet. Dupa zilele toride in care trebuia practic sa stau inchisa in casa, serile reprezentau o bine-venita evadare, caci luam o patura si o intindeam in gradina. Ca de obicei, asteptam pana pe la 10-10 jumate, caci atunci plecau si Cris si Erich, apoi Mihli ma lua de mana si ieseam impreuna din casa, desculti, preferand sa simtim pamantul rece si iarba proaspata. Si ne duceam in gradina, intindeam patura, dupa care eu ma asezam in fund, de obicei in pozitie turceasca, in mijlocul paturii si imi ridicam privirea, admirand puzderia de stele ce apareau la nesfarsit, facand uneori cerul sa semene cu noaptea de Revelion. Cateodata, el se multumea sa se aseze cuminte langa mine, intins pe spate, cu o mana sub cap, cu un genunchi indoit, si cu cealalta mana mangaindu-ma pe mine pe spate.

-          Termina, i-am zis amuzata, scuturandu-ma putin. Ma gadili! 

        Pentru 5 secunde, maxim 10, s-a potolit, dar apoi, in timp ce mana ma mangaia usor pe spate, spre talie, zise pe un ton ce mima dezamagirea.

-          Te gadil?! Pe bune?! Oh, si eu care speram . . .

-          Ce sperai? Am intrebat absenta, privind o stea ce palpaia fara putere. Mana lui ajunse pe talie, si ma trase spre el. M-am intors, mi-am pus mainile pe pieptul lui, si barbia in palme, uitandu-ma la el. Mana lui incepu din nou sa traseze liniute pe spatele meu. De data asta, nemaifiind distrasa de stele, mangaierile lui au primit efectul asteptat.

-          Asta, zise el zambind. Eu mi-am ingropat fata in maini, si deci in pieptul lui, inhalandu-I parfumul de care nu ma mai saturam. Am scos un scancet, ce suna suspect de mult cu un chicotit.

-          Esti imposibil! I-am zis, ridicandu-ma in fund, stand intr-o pozitie instabila, cu trunchiul intors, avand ca sprijin doar o mana ce statea pe pieptul lui. El ranji, se ridica putin si-si puse de data asta ambele maini pe mine si ma trase spre el. Corpurile noastre s-au ciocnit, iar el isi puse o palma pe fata mea, dand la o parte suvitele de par. Isi apropie fata de a mea si ma saruta usor. Apoi mai apasat, tragandu-mi capul in jos, si i-am simtit limbuta cum imi gusta buzele.

        Nu credeam ca cineva putea sa ma faca sa traiesc un astfel de curcubeu emotional, trecand de la o stare la alta mai repede decat apare Soarele dupa o ploaie scurta de vara.

-          Imi doresc sa vina iarna, zise el, 10 minute mai incolo, cand eu stateam cu capul pe umarul lui, amandoi privind cerul instelat.

-          Iarna? De ce? Atunci e frig si afara e urat, totul e monoton si in plus, primesc frecus. Si ne imbracam gros.

-          Da, partea cu prea multe haine e cu adevarat o problema. Dar stii cat de cald este in casa . . .

-          Haha! Foarte amuzant! dar totusi am zambit. Cand voia, copilu’ asta se gandea numai la prostii!

-          Da, stiu. Dar nu asta era ceea ce voiam sa spun. Camera mea are un pervaz foarte lat. Si de o saptamana ma tot gandesc si am in minte imaginea a doi copii, intr-o zi de iarna, cand afara ninge si pe geam cad micii dansatorii ai iernii, dandu-le pentru cateva secunde sansa de a-le admira forma unica si atat de delicata. Acei doi copii, ce tin atat de mult unul la altul si se plac peste limitele ratiunii, stau pe acel pervaz, ea in bratele lui, cu 2 ciocolate calde alaturi. El se joaca in parul ei, iar ea isi tine mainile pe piciorul lui. El ii inspira aroma unica, iar ea se ghemuieste si mai aproape de el. Desi afara e frig, desi poate e mohorat, in acele momente, ei sunt singurele persoane care conteaza. Desi nu vorbesc, o singura atingere spune totul.