invincibil:obligat

4.

Mikey's pov

,,Așa, și? Ce ai vrea să fac în privința asta?", gândea mintea mea pe jumătate bolnavă. În acel moment, mă mirau o mulțime de lucruri, mai ales răutatea ce creștea în mine constant, ca o buruiană printre flori, dar și tupeul îndrăzneț al lui Kazutora. Nemernicul ăla putea să distrugă viața unui om într-o singură zi, dacă își planifica, și găsind-o pe fata asta prostuță, ce idee i-a venit? Ia s-o ademenesc în Valhalla, numai ca să fiu convins că n-o voi întâlni într-o dispută viitoare, de partea lui Mikey. ,,Trădarea e parte din ființa umană. Dacă îți ucizi inamicul, ești un erou", dar la auzul vorbelor sale, oricât de emoționante ar fi fost, nu mi-am lăsat niciodată garda jos. Eram cu adevărat naiv să cred că toate aveau să meargă așa cum mă așteptam; atingerea unor iluzii dulci ale copilăriei.

Mi-am dat seama, într-un final, că fata era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Și-a acoperit fața cu palmele și s-a așezat pe asfaltul deformat, gemând printre suspine. M-am aplecat, oftând, la nivelul ei și am rămas așa, ascultând cuvintele neclare pe care încă le rostea.

- M-a tras după o clădire mai p-puțin locuită și mi-a zis c-că dacă nu-l ascult o să mă omoare în b-bătaie...Vreau să înțelegi că n-nu a fost alegerea m-mea să mă alătur l-lui, S-Sano Man-

- Poți să-mi spui Mikey de acum, am vorbit, golindu-mi sufletul de resentimente.

A ridicat capul din palmele umede și m-a privit cu o licărire ciudată, însă plină de speranță în ochi. M-am străduit să nu-i zâmbesc, dar am cedat ușor tentației. Chipul ei devastator căpătase brusc o înfățișare gingașă, aducându-mi aminte de Emma când era micuță, cu obrajii rumeni și pupilele mari. Recunosc, avea o figură adorabilă, complet diferită de cea a sălbaticei care se zbătea acum câteva minute. Mi-am dat jos haina și am rămas în tricou, deoarece temperatura urcase considerabil, iar Draken făcuse același lucru. Fata nu avea ce să dea jos de pe ea...eventual topul...

Gândul m-a făcut să mă simt ca un gunoi ordinar. ,,Mi-aș trage o palmă chiar acum, una zdravănă", și chiar asta urma să se întâmple dacă fata nu mi-ar fi oprit mâna în loc. Draken a vrut să zică ceva, dar n-a reușit să transmită nimic. Mi-am îndreptat privirea spre ea, cerând explicații. Ochii mei erau lipsiți de emoție, goi și aproape siniștri, însă asta nu a împiedicat-o să vorbească.

- Să nu mai încerci nicicând să te lovești, nici măcar în glumă, Mikey, a spus ea, lăsându-mă să-mi retrag mâna înapoi pe lângă corp. Clipele ce au urmat au fost greu de digerat: tentative de a povesti, dorințe de scuze și posibile mărturisiri oneste. Poate că mi-ar fi plăcut să aflu câte ceva despre ea, după toată nebunia asta cu geaca ei albă care îmi semnalase mie o amenințare. Din păcate, nu am avut parte de astfel de discuții, întrucât un ,,oaspete nepoftit" și-a făcut apariția în fața noastră, abandonând strada supraaglomerată. Draken s-a dat înaintea fetei, pentru a o proteja, iar eu am rămas cu ea în spate. Tipul învârtea în mână o rangă de care se prinsese rugina și mesteca gumă în cel mai zgomotos mod posibil, rânjind cu toți dinții. Simțeam cum mi se usucă gâtul și mă trezesc a doua oară în acea zi, cu un gust intens de mucegai în gură. Ca și cum unul singur nu era de ajuns, din urma lui se apropia și Hanma, ce rânjea și mai tare asemenea unui escroc, dar nu părea să aibă nicio unealtă la îndemână.

- Ce surpriză neplăcută! a exclamat Kazutora, schimbând ranga dintr-o mână în cealaltă. Expresia lui era identică cu cea a unui criminal însetat de sânge. Yuna, văd că ți-ai făcut prieteni noi!

"Yuna? Deci ăsta e numele ei". Felul în care gesticula cuvintele, cu nerăbdarea de a-i trage una în cap fetei nevinovate și de a o privi, prăbușindu-se la pământ, aprindea în mine flacăra unei noi provocări. Din spate, al doilea membru Valhalla mi-a aruncat o privire de pușcăriaș nebun cu nervii și l-a oprit pe Kazutora din a înainta spre noi. I-a șoptit ceva ce nu am putut să aud și i-a dat drumul. Kazutora se afla acum la doar 5 metri de Draken și 10 metri de mine și Yuna. În dreapta mea, fata se cuibărise tremurând, așteptând deja loviturile manipulatorului ei. "Am să te apăr", mi-am zis, "dar dacă o fac astăzi, nu înseamnă că o voi face și mâine".

- Mikey, de când îți pasă de ea? a întrebat Hanma sentimental, rânjind în continuare. Nu te impacienta, nu suntem aici să vă înfruntăm pe tine și Draken, ci doar s-o luăm pe ea de partea pe care și-a ales-o!

Știam foarte bine, din spusele ei, că n-a avut cale de scăpare din mâinile celor din Valhalla, și mai știam că plănuiau să se folosească de ea în vreun fel care să destabilizeze sau chiar să dezbine Toman. Evident că trebuia să elimin pericolul, fie că primeam ajutorul coechipierilor mei sau nu. Mi-am așternut haina pe umerii lui Yuna și m-am ridicat de pe asfalt, cu pumnii strânși și fața străbătută de o grimasă urâtă. Draken m-a privit încruntat, nesigur de lupta ce avea să înceapă din clipă în clipă.

- N-o lăsa în colț, lipită de zidul ăla, m-a sfătuit el, fără să-l piardă din ochi pe Kazutora care putea lovi nemilos în orice secundă.

- Haina mea o să-i poarte noroc azi, și deși argumentul meu suna de-a dreptul jalnic, speram să nu mă înșel că o va feri de ranga ruginită a încrezutului ce se pregătea să tragă. Dar el și Hanma erau dezavantajați de spațiul restrâns în care ne aflam și nu ar fi rezistat în cazul unor atacuri surpriză pe care le exersasem cu toți membrii bandei mele. Desigur că nu le-am dezvăluit decât o parte din întregul set de lovituri, dar progresele lor m-au mulțumit și m-am hotărât să le arăt și altele. Așadar, dacă l-aș fi avut, spre exemplu, pe Chifuyu lângă mine, s-ar fi descurcat de minune.

Totuși, era o luptă dreaptă, doi la doi, fără trucuri sau capcane, fără oameni în plus sau în minus. În spatele nostru, Yuna privea îngrijorată, simțindu-se, mai mult ca sigur, vinovată că eram siliți să ne batem cu Hanma și Kazutora doar pentru că o vânau pe ea.

Kazutora a făcut atunci un gest la care nu m-aș fi gândit. Oprindu-se la doar un metru de Draken, a scăpat cu intenție ranga și a strigat la Yuna, chiar dacă aceasta ședea la o aruncătură de băț de el:

- Privește, Yuna!! a țipat ca din gură de șarpe. Nu te-am mințit când ți-am spus că sunt un băiat pașnic! A râs strident și a vrut să-l ocolească pe Draken, însă a fost limitat de brațul întins al acestuia. Kazutora a oftat și și-a continuat discursul în aceeași manieră demențială:

- Acum, întoarce-te la noi și uită că i-ai întâlnit pe delicvenții ăștia neprietenoși!

Mi-a fost teamă că Yuna ar fi cedat în favoarea lor, dar înfățișarea mea nu a arătat niciun tip de neliniște. În schimb, am auzit pași repezi ce se apropiau de băieții în geci albe, iar imediat un pumn palid a lovit cu suficientă putere obrazul lui Kazutora, destul cât să-l doboare.