invincibil:obligat

16.

Mikey's pov

Mi-am încleștat pumnii și am scrâșnit din dinți, enervat până la culme de reclamațiile unor membri ai adunării, ce strigau tare și răspicat că mi-am încălcat cuvântul și nu doar am lovit o fată, dar după aparențe, o și omorâsem. Mi-am luat gândul imediat de la acea posibilitate și am prins curaj destul cât să potolesc mulțimea, țipând cu brațele ridicate și chipul sever.

- AVEȚI PUȚINĂ RĂBDARE!

Însă, din nefericire, nimeni nu părea să-mi mai acorde vreo importanță, unii deja izbucneau în lacrimi deoarece Yuna era nevinovată, rămăsese neclintită și nu dădea semne că și-ar reveni curând, Kimiko s-a năpustit deasupra corpului ei și i-a luat pulsul, constatând cu îngrijorare că nu auzea nici cea mai minusculă bătaie. Atunci, m-a arătat cu degetul și a avut o înspăimântătoare cădere nervoasă, pe care n-aveam s-o uit. ,,Fujimori Kimiko, nu poți să-mi zici mai multe decât știu. Și eu sunt tulburat, mă mustrez în gând și regret că nu m-am putut opri la timp, așadar nu pune sare pe rană și stai deoparte. E imposibil ca Yuna să moară din cauza unui șut la cap...Nu pot accepta lucrul ăsta. Într-adevăr, se vede că fruntea îi sângerează și seamănă toată cu un cadavru abia descoperit, iar eu nu mi-o voi ierta niciodată dacă am ucis-o pe bune". Amica celei fără suflare arăta îngrozitor: șiroaie de transpirație îi brăzdau întreaga față, tremura ca un iepure și avea ochii unui maniac, însetat după răzbunare. A strâns cu tandrețe trupul lui Yuna la piept și a vărsat câteva lacrimi pe umerii ei palizi, după care s-a ridicat în picioare și mi s-a adresat mie, apoi lui Hanma, cu ton schimbat.

- Mikey, te vor mistui flăcările iadului pentru ce i-ai făcut bunei mele prietene! a exclamat ea, emanând ură și furie necontrolată. Apoi, către nemernicul ascuns de văzul tuturor: Hanma, îi putem acorda lui Yuna un timp să vedem dacă se mai ridică? Astfel, vom afla cine a câștigat pariul.

,,Ai pariat cu Hanma pe viața lui Yuna?". Gândurile mi-au stagnat, am simțit că mă prăbușesc și îmi venea să sar la gâtul ei cu o agilitate de invidiat, dar am ezitat. În urma celor comise, refuzam să calc din nou greșit, cu toate că voiam să scap de Kimiko și de toți membrii Tomanului, să mă asigur că nimeni nu a fost martor al crimei și în acest mod rămâneam cu inima împăcată. Atunci, din mulțime, Hanma a înaintat până la locul faptei și a clătinat din cap, mimând părerea de rău a unui imbecil fără pereche. Se uita la trupul neînsuflețit al fetei atât de prefăcut și superficial, încât nu m-am mai putut abține și l-am împins în afara cercului, mârâind. Și-a împleticit picioarele, nu s-a arătat surprins de gestul meu și a cuprins-o pe Kimiko de talie, fapt ce a fost îndeajuns pentru a stabili taberele separate și trădarea lui Kimiko față de Yuna. ,,Nu știi să-ți alegi persoanele, Yuna. Iată cât de ușor ai pierdut o amică apropiată. Dar ce mai contează acum, te-ai stins din viață și doar eu pot fi acuzat, deși te-ai avântat mult prea tare și asta îți e răsplata". Am uitat, preț de câteva clipe, de lumea exterioară și m-am cufundat în propriile gânduri macabre, înfricoșat de apariția acestora. ,,De ce nu mă pot liniști? Văd totul în ceață, mi-e teamă să vorbesc și când îmi cobor privirea spre cadavrul celei ce-mi trezise, pentru întâia oară, sentimentele autentice ale iubirii, simt un gol adânc înauntrul meu și o senzație fenomenal de sinistră. Îmi rămâne doar să-mi ispășesc vina de care nu am posibilitatea să fug". Hanma și Kimiko au tăcut, la fel cum a procedat toată lumea.

Am îngenuncheat lângă Yuna și am observat la câțiva centimetri de corpul decedat telefonul ei spart, la fel de imobil ca și ea. Mi-am reținut cu greutate lacrimile și l-am apucat într-o mână, întrebându-mă dacă mai funcționează, spre deosebire de deținător. Brusc, a început să-mi vibreze în palmă și să perturbe liniștea apăsătoare prin soneria aceea enervantă, auzită și dimineața în parc. Deși ecranul era crăpat și cu greu distingeam literele ce au apărut, am reușit să îmi dau seama de cuvântul ,,Mama", pâlpâind cu nerăbdare de cealaltă parte a firului. În continuare, nimeni nu a scos vreo vorbă, cu excepția șoaptelor intense ce răsunau în fundalul decorului. Mai apoi, Kimiko s-a desprins din brațele lui Hanma și a bătut din picior nervoasă, răstindu-se la mine așa cum nu credeam că e în stare.