invincibil:obligat

23.

Mikey's pov

,,N-ai vrut să pornești până nu te-am turat puțin, nu-i așa, Babu?", mi-am zis chicotind, după ce am făcut rost de o lavetă umedă și am început să-mi șterg cu atenție și prețuire motocicleta de murdăria ce-i păta frumusețea. De necrezut era faptul că, deși o parcasem la loc sigur și ferit de pericole, tot se prinsese mizeria de ea, așadar trebuia să am grijă mai întâi de asta înainte să mă întâlnesc cu Takemichi în Kibeyori, de la care așteptam știri despre Yuna.

Kimiko îl împușcase consecutiv pe Kazutora, iar Yuna, mai mult ca sigur, își dăduse imediat seama de cursul nefericit al evenimentelor și se refugiase la căpătâiul îndrăgitului ei amic. Nu puteam interveni în vreun fel, căci aș fi scos-o din sărite dacă m-ar fi auzit rostind cu nerușinare:

,,Așa este, eu i-am plănuit sfârșitul lui Hanemiya".

Deja îmi asumasem vina de a colabora cu Hanma Shuji și admiratoarea lui, deci nu-mi rămânea de făcut decât să ajung la locul faptei și să urmăresc disperarea lui Yuna. Însă pentru început, așa cum am menționat anterior, hotărâsem să obțin mai multe detalii de la Takemichi, în speranța că voi afla amănunte cheie privind evenimentul subit. Tot din partea lui aveam să primesc ajutor și mai târziu, într-o încercare de a mă revanșa față de Yuna, voind s-o determin să uite de noaptea cumplită pe care i-am creat-o din dorința de a-l elimina definitiv pe Kazutora.

După ce mi-am lustruit CB250T-ul și m-am declarat satisfăcut de rezultat, mi-am trecut mâneca sacoului peste fruntea transpirată și am traversat strada pustie într-un mers lent, uitându-mă fix spre intrarea principală a complexului cu pricina. Aveam un gust amar în gură și, din ceva motive, parcă mă forțam să nu înghit, de teamă să nu-mi stea saliva în gât. ,,Ce se petrece cu mine? Pentru ce mă frământ în halul ăsta? Kazutora a fost ucis, dușmănia dintre mine și Hanma s-a evaporat, Yuna crede că amica ei a acționat din proprie inițiativă și nu mă poate bănui de nimic...Dar atunci...Atunci de ce nu mă pot liniști? Drăcia naibii!". Am pășit legănându-mă în spațiul holului imens, încercând din răsputeri să nu dau impresia c-o iau razna. Lumea se împuțina de-a binelea, din moment ce parcarea se golise și muzica neîntreruptă a restaurantelor fusese înlocuită de un calm deplin. Pe măsură ce mă apropiam de restaurantul Shin, acolo unde stabilisem să mă întâlnesc cu Hanagaki, aveam crunta presimțire că voi fi tras la răspundere, chiar dacă nu făcusem decât să dau ordinele.

La câțiva metri în dreptul meu, un băiat blond, de talie medie, având ochii albaștri blânzi și plini de speranță îmi făcea semne cu mâna, chemându-mă la el. Purta niște blugi albaștri, adidași albi și un tricou cam șifonat pe care scria, cu majuscule: "GOOD VIBES ONLY". ,,Prietene...eu n-aș avea tupeul necesar să ies din casă purtând așa ceva". Din fericire, am reușit să-mi potolesc imediat amuzamentul. Am schițat un zâmbet simplu, mi-am ridicat umerii în timp ce am scos un oftat și m-am alăturat lui în clipele următoare. Citeam foarte clar incertitudinea pe expresia sa deloc relaxată. Mi-am îngropat mâinile în buzunarele pantalonilor, am scanat vigilent împrejurimile și i-am întâlnit chipul tensionat.

- Care-i pulsul? s-a auzit întrebarea mea banală.

Takemichi a privit destul de retras deasupra capului meu, către tavan, mimând un mesaj subînțeles. Spre mulțumirea mea, și-a dres rapid glasul și mi-a vorbit, fără să-și poată ascunde emoția.

- Mikey...îți voi dezvălui tot ce știu. Lui Tokuda Yuna i-ar fi fost imposibil să se descurce contra a... o sută de membri Valhalla. Uimitor e că, totuși, a doborât singură o jumătate din cei o sută. Apoi Draken, Baji și cu mine i-am ușurat treaba: Draken și Baji au rămas să se ocupe de restul indivizilor, iar eu am coborât cu Yuna de pe acoperiș ca să...o exfiltrez, cumva. La scurt timp s-au auzit focuri de armă de la mansardă, și Yuna a fugit iarăși de unde o adusesem. Acum...Acum probabil că se confruntă cu situația...Asta e tot ce cunosc.