invincibil:obligat

5.

Mikey's pov

Șocul s-a instalat printre noi, iar expresiile noastre se întreceau în mirare și nedumerire. Kazutora a gemut în șoaptă, și-a dus mâna la obrazul lovit și a scuipat un jet generos de sânge, care i-a pătat adidașii albi într-o nuanță de roșu aprins. Draken m-a luat de braț instinctiv, probabil hotărând că era mai bine să nu culc victima la pământ. Din spatele însângeratului, Hanma a apucat ranga scăpată intenționat pe jos și a strâns-o în mâna dreaptă, încruntându-se batjocoritor.

- Măi să fie, cât tupeu pe scumpa de ea! a râs sarcastic și s-a îndreptat cu viteză spre Yuna, cu ranga ridicată amenințător în aer, când fata tocmai își masa pumnul cu mâneca gecii mele. O vedeam neobișnuit de calmă, cu privirea coborâtă și fața relaxată, și cu toate acestea, genunchii îi tremurau de parcă erau din gelatină. ,,Ar fi fost mai drept din partea noastră dacă nu am fi implicat-o în asemenea încăierări...dar dacă e aici, nu poate sta cu mâinile în sân, nu?" Din nou, gândurile mele o luau razna și mă îngrozeam singur de impulsurile acestea înfiorătoare. Cum aș putea s-o las să lupte pe cont propriu? Doar fiindcă i-am dăruit geaca mea, nu înseamnă că nu putea, la fel de bine, să ajungă pe patul de spital. Dar viziunile mele despre viitorul apropiat erau cu mult prea pesimiste, așadar am decis să nu mă mai gândesc atât de mult la ce ar fi putut să se întâmple în continuare. Era mai firesc să rămân ancorat în prezent.

Între timp, Kazutora se pregătea să se ridice de pe jos, încă amețit, lucru care m-a făcut să mă întreb de adevărata puterea fizică a lui Yuna. E posibil să mă fi înșelat în privința ei...dar un singur pumn nu e de ajuns pentru a dovedi capacități impresionante de auto apărare.

Hanma se apropia tot mai mult de Yuna, iar eu eram pe punctul de a acționa, dacă tipa mi-ar fi permis. M-a împins brusc la o parte, fără niciun fel de rușine, i-a apucat ranga din mână lui Hanma și a trântit-o violent de capul lui Kazutora, lăsându-l să zacă într-o baltă de sânge, cu membrele paralizate și capul sucit. Imaginea nu era deloc una la care să te uiți cu încântare, însă am sesizat un rânjet fals pe expresia fetei, ceea ce m-a împins să cred că prezența mea și a lui Draken în această dispută era irelevantă. Hanma a tresărit, nevenindu-i să creadă ce vede. Nu a mai arătat nicio intenție de a o ataca pe Yuna, ci doar a făcut câțiva pași destul de lenți spre ea și a fixat-o din priviri reci.

- Deci așa vrei să fie, a vorbit el, pe un ton ce reținea o furie sălbatică.

- Vezi bine, a venit imediat răspunsul ei, rostit încrezător.

,,La naiba, mi-e atât de foame...dar nu pot pleca până nu o duc pe asta la loc sigur", și iarăși ieșea la iveală egoismul din mine. Deveneam plictisit de Yuna și duplicitatea ei, de Hanma și ipocrizia lui, de Kazutora și felul în care se victimiza excesiv. Până și Draken adopta o atitudine neutră, indiferentă, deoarece nu era atent la discuția celor doi ci se uita la trupul inert al lui Kazutora, scăldat în suc propriu.

Următoarea mișcare a fost a lui Hanma, care l-a ridicat pe rănit și l-a urcat în spatele său, fără prea mare tragere de inimă. Apoi, și-a ferit privirea de ochii noștri, s-a întors cu spatele și a început să pășească încet, dregându-și vocea, urmărind să iasă în stradă, când afară începea să se întunece de-a binelea.

- Ai întrecut puțin măsura astăzi, Yuna, a afirmat, gâfâind printre alte comentarii. Să știi că...s-a oprit preț de câteva momente, pentru a se asigura că nu-l scapă din brațe pe Kazutora. Să știi că nu te voi lăsa să te odihnești de acum încolo. Pe data viitoare.

Draken și-a pus palma pe umărul lui Yuna pentru a o încuraja. Din păcate, nu-mi dădeam seama ce simțea ea, de fapt, în acele circumstanțe periculoase în care intrase involuntar. Nu puteam descrie, nici măcar în cuvinte simple, părerea de rău, la fel cum nu puteam găsi nici încurajări care să-i ridice moralul. După ce Hanma și Kazutora au ieșit din scenă, Yuna a împăturit geaca mea și mi-a întins-o repede, privind în gol.

- Regret, a spus cu voce stinsă și s-a aplecat a doua oară în semn de respect. Am apucat geaca și am pus-o sub braț, neștiind ce să-i zic. Aproape că nu avea habar cum să-mi vorbească, iar asta nu m-a indignat ca la început, când pura ei prezență îmi făcea capul să explodeze. Am înțeles cu ușurință situația și am bătut-o compătimitor pe umăr.

- Nu regreta nimic. Du-te acasă, a fost tot ce am reușit să scot pe gură.

Afară chiar se răcise vremea, stelele se iveau pe cer una după alta, iar luna se ascundea pe după clădiri. Orașul era mai liniștit, dar mai aprins și mai periculos decât ziua și eram ferm convins că motocicletele aveau să înceapă a face zarvă în curând. Draken s-a alăturat și i-a șoptit lui Yuna ceva ce nu am putut să receptez. Aceasta a părut să-și muște limba, s-a căutat nerăbdătoare prin buzunarele pantalonilor scurți și a scos o cheie de ușă.

- Amicul tău spune că sunteți înfometați...dacă doriți, putem să mergem la mine să luăm cina. S-a scărpinat în cap, vizibil intimidată de oferta pe care tocmai a propus-o. ,,Mi-a ajuns tot ce s-a petrecut astăzi...am neapărat nevoie de o masă consistentă și un somn lung și adânc. Nu pot s-o refuz în privința cinei." Cumva, am schițat un zâmbet prin care să-mi dovedesc recunoștința și am încuviințat din cap.

- Sper doar că nu e o capcană, am rostit doar ca să-i urmăresc reacția. La cum ai lovit adineauri, mă pot aștepta la multe astfel de surprize, am adăugat, inspectându-i mimica. Pe scurt, își ținea foarte bine în frâu emoțiile, asemenea mie. A început să facă semne cu mâinile și să dea din cap, gesticulând aiurea.

- Nu pun la cale nimic, jur! Eu...și din nou a făcut o pauză, căutând cuvintele potrivite. Eu vreau să mă revanșez pentru suportul pe care mi l-ați acordat.

- Mikey și cu mine nu am făcut mai nimic, a intervenit Draken, amuzat. Deși n-a fost o luptă pe cinste, ai purtat-o singură și nu ți-a fost teamă să îndrăznești. Pentru o fată, e impresionant. Ai felicitările noastre.

În clipele ce au urmat, am făcut o recapitulare a evenimentelor din acea zi. Am părăsit sala de clasă, m-am intersectat cu fata asta fără vreun motiv anume, am suspectat-o și mi-a dispărut repede din câmpul vizual, am fost udat în cap de Draken (dar până să ajungem în fața restaurantului, părul deja mi se uscase), iarăși am întâlnit-o pe ea, ne-am cam certat până sa ajungem acolo, între blocuri, au apărut Kazutora și Hanma și s-a încordat puțin atmosfera și în sfârșit, în momentul de față, Yuna se oferea să ne dea ceva de mâncare, după ore întregi în care nu gustasem nimic. Ca urmare, am devenit mai puțin răutăcioși între noi, ceea ce îmi dădea posibilitatea de a-mi face un nou prieten, dar mai dura puțin până să aflu cine era ea și ce scopuri avea propuse. Fiindcă timpul trecea fără să realizăm, am hotărât să nu mai pierd vremea. I-am adresat o ultimă întrebare, conștient fiind că nu mai aveam putere să mergem pe jos și așadar trebuia să ajungem mai repede acasă la ea.

- Știu că ai mai mers pe motocicletă cu naiba știe cine, am zis, dar te asigur că eu conduc mai bine și mai eficient. S-o luăm din loc! Urmează-mă!