invincibil:obligat

9.

Mikey's pov

Parcul acela nu numai că era cumplit de pustiu, dar mă făcea și să cred că Yuna voia neapărat să nu fie văzută în compania mea, fiindcă în timp ce-i vorbeam, își întorcea capul în toate părțile, n-avea astâmpăr și se comporta aiurea, de parcă ni se întâmpla un fenomen paranormal și doar ea îl detectase. Asta, sau avea senzația că suntem urmăriți îndeaproape și orice gest ne-ar fi decis soarta. Și-a pus palmele  pe genunchii sensibili, a răsuflat necăjită și mi-a zâmbit fără vlagă. Luasem loc înapoi pe bancă, deoarece era mai comod și eu nu mă odihnisem seara trecută, așadar încă simțeam că adorm pe verticală. Yuna își aranja bluza albă, se uita la copaci și, probabil, își exersa, în cap, un dialog cu mine. Deodată, am remarcat la gâtul ei un lănțișor subțire, firav, de care atârna un lacăt argintiu, iar curiozitatea m-a dominat rapid. Îl purtase dintotdeauna? Cine i-l dăruise? O defineau încuietorile? Totuși, ăsta era un subiect irelevant, în contextul discuției noastre. A suspinat teatral și mi-a apucat o mână, așezând-o pe genunchiul ei.

- Apreciez faptul că ai fost sincer cu mine. Nu-ți voi mai povesti niciun vis, Mikey, promit, a accentuat ultimele cuvinte, inclusiv numele meu. Am pufnit încruntat, mi-am retras iute mâna și, deși ar fi vrut ca ochii noștri să se întâlnească, mi-am îndreptat capul într-o parte, ferindu-mă astfel de orice emoție mi-ar fi transmis chipul ei. Și-a trecut mâna prin păr și a continuat.

- Ești un individ cu manifestări asertive, Manjiro. N-am idee cum am putut să am un asemenea vis, nu știu de ce n-am respins ideea că nu vei fi dispus să primești vorbele mele. A tăcut pentru câteva secunde ce s-au transformat în minute întregi, obositoare și stânjenitoare. ,,Îmi ține morală în parc și pe deasupra îi mai port și pijamalele, ca și cum nu era de ajuns...Ce-ar spune membrii Toman dacă m-ar vedea umilit de o nesuferită ca Yuna? N-am cale de scăpare, e o fată, e firesc să mă sucească pe toate părțile și să se joace cu mintea mea. Vedem noi cum se descurcă la testare". Inima, sufletul, până și creierul meu neantrenat mi-au semnalat un adevăr pe care-l disprețuiam enorm. ,,Totuși, la ce naiba se referă? Adică ce înseamnă asertiv? Cumva mă comport urât, n-am bun simț, sunt zeflemist?" Mi-am concentrat din nou atenția asupra ei, puțin deranjat că nu îmi găseam dispoziția necesară pentru a-i răspunde, cu aceeași monedă, la replici. Am hotărât, stăpânindu-mi impulsurile, să nu dau drumul unei alte confruntări verbale. Fie că iarăși am fi strigat violent unul la altul, fie că alegeam să fim pașnici, testul avea să aibă loc în scurtă vreme.

- Ca să-ți demonstrez că sunt o fire tolerantă, nu voi pune nimic la suflet, a zis în încheiere, liniștindu-se din starea aceea care și pe mine mă îngrijora oarecum. O priveam confuz și într-un fel compătimitor, dat fiind că nici măcar nu s-a străduit să se opună comentariilor mele de adineauri. Am încuviințat lipsit de emoție, absorbit de liniștea ce se așternuse în împrejurimi. ,,Emma, oare tu ce mai faci? Regret că nu putem comunica prin telepatie...mi-aș dori să știi că nu voi ajunge acasă prea curând. Sper să nu pățești nimic grav cât timp lipsesc. Yuna e o prioritate riscantă, dar mi-o asum și sper ca totul să iasă ca lumea. Mai mult, sunt convins că și Draken e cu gândul la tine". Nu eram deschis față de propria soră, deci cum ar fi trebuit să mă exprim într-o conversație cu o fată de-abia cunoscută?

- Presupun că suferi mai puțin atunci când nu iei lucrurile personal, nu? am oftat și i-am zâmbit cât de plăcut eram în stare. A părut sceptică în legătură cu atitudinea mea vioaie, dar nu voiam să mai prelungim șederea în parc. Prin urmare, am rostit pe un ton ferm, poruncitor:

- Realizezi, sper, că pierdem timp prețios. Ar fi trebuit să fim acolo deja.

- Acolo...unde? a întrebat, cu ochii speriați și chipul tensionat.