invincibil:obligat

19.

Yuna's pov

Atmosfera din interiorul localului era de-a dreptul copleșitoare, cel puțin pentru mine, nefiind obișnuită cu primiri formale și cu o mare de oameni îmbrăcați la patru ace, voind să mă întâmpine cât mai elegant posibil. Judecând după modul stângaci de a păși prin mulțime, șoptind câte un ,,pardon" sau un ,,mă scuzați", simțeam că acolo nu e locul meu, deoarece aveam rețineri și mă comportam fals. De câteva ori, niște necunoscuți m-au rugat să facem o poză împreună fiindcă ei cumva știau că sunt fiica lui Tokuda Hiroko și era o ,,onoare" să mă întâlnească în persoană. Acea neașteptată abordare îmi ridicase multe semne de întrebare și, pe deasupra, îmi dăduse un motiv puternic să am grijă cu cine interacționez în imensul complex. ,,Kazutora și Baji mă însoțesc tăcuți și par să se poarte firesc...Mă rog, Baji nu prea vorbește. Din câte observ, nu dorește să-i scape din ochi nimic, privește cu maximă atenție în spate, în față, peste tot, ca un prădător flămând, gata de atac. Așadar, chiar există un pericol aici...De cealaltă parte, Kazutora se concentrează doar asupra mea, mi se pare cumplit de insistent, însă probabil nu e decât felul său bizar de a fi." Mi-am limpezit gândurile și i-am urmat pe băieți dincolo de intrarea pompoasă a restaurantului Shin, convinsă de faptul că aveam să ies fără niciun yen din incinta sa.

Mesele în culori vibrante erau dispuse în formă de spirală, ceea ce conferea spațiului un aer deosebit de sofisticat. Cert e că muzica nu se oprea o singură clipă: de la melodii tradițional japoneze la valsuri vieneze și alte cântece arhicunoscute la nivel internațional. Kazutora a ocupat o masă liberă și s-a făcut imediat comod pe unul din scaunele nu mai puțin atrăgătoare. Eu și Baji am luat un loc la rândul nostru, oarecum sceptici în privința condițiilor excelente care ne erau puse la dispoziție. Când Kazutora a remarcat nemulțumirea exprimată de fețele noastre, și-a trântit palmele pe masă, mârâind încetișor.

- Ah, îmi cer iertare dacă nici măcar unul dintre cele mai scumpe restaurante din oraș nu vă e pe plac! Fac și eu ce pot, spre deosebire de voi, a vorbit el înfuriat, cu dinții descoperiți și ochii fioroși.

- Ușurel, Kazutora, a intervenit Baji pe un ton amenințător. Nu purtăm haine de delicvenți, ci de oameni, zic eu, respectabili. Aproape că îmi vine să mă ridic și să-ți mut bărbia la spate.

- Baji, nemer-

- Gata, încetați! am strigat eu suficient de tare cât să mă audă întreaga sală. Exact atunci, muzica veșnică n-a mai răsunat, preț de secunde bune, fiind înlocuită de șoapte și chicoteli printre rândurile numeroase. Obrajii mi s-au înroșit și mi-am acoperit fața cu mâinile, oftând în liniște. Spre ușurarea mea, încăperea a fost curând inundată de melodii mai vesele și mai zgomotoase ca adineauri, iar băieții răsfoiau câte un meniu, mormăind fiecare cuvinte neplăcute la adresa celuilalt.

Aș fi adormit cu coatele pe masă dacă o chelneriță jucăușă nu și-ar fi făcut apariția din senin, întrebându-ne voioasă ce dorim să comandăm. Mi-am ținut respirația, mirată să aud vocea ei subțire, mult prea similară cu a unei foste bune prietene, ce pariase pe viața mea în aceeași zi. ,,De fapt, nu, mă înșel. Orologiul tocmai a indicat miezul nopții, deci a trecut o zi de la incident...Se poate să fi fost primită aici datorită unor relații interne? La cât de țicnită e, o cred în stare să mă supravegheze de oriunde. Până la urmă, Hanma o dirijează". Înălțându-mi treptat privirea, am dat nas în nas cu zâmbitoarea Kimiko, ce aplauda teatral cu un carnețel și un pix în mână. Uniforma demonstra faptul că lucra în slujba restaurantului, cu toate că nu înțelegeam cum reușise să găsească un job disponibil, dat fiind că un complex celebru nu angaja, de regulă, mai mulți muncitori decât era necesar. A scanat cu precauție trăsăturile lui Kazutora, apoi pe ale lui Baji, râzând încântată.