invincibil:obligat

15.

Yuna's pov

Impactul s-a produs din vina mea; dacă m-aș fi gândit de două ori înainte să-l atac pe liderul Toman, poate nu aș fi sfârșit împinsă de brațele sale puternice, la metri buni depărtare de cercul bătăliei. Genunchii mei au măturat asfaltul și sângerau încontinuu, dar îmi atenuaseră căderea, astfel încât să nu-mi julesc întreaga față, din fericire încă netedă. Publicul numeros mă îndemna să nu rămân culcată la sol, să mă descotorosesc de frică și să îndrăznesc mai mult, motiv pentru care am ignorat genunchii îmbibați în sânge viu colorat și i-am zâmbit batjocoritor lui Mikey. Acesta nu arăta pe chip niciun fel de emoție, însă cu siguranță trata situația ca pe una fragilă și tensionată. Mi-am lins buzele pe ascuns și am adoptat o poziție dreaptă, cu toate că de-abia mă țineam pe picioare, iar inima îmi bătea agitată în piept.

- Am trecut testul? s-a auzit întrebarea mea stupidă, la care îmi puteam răspunde singură în gând. Spectatorii nu păreau deloc încântați de gestul lui Mikey de a mă împinge și nu înțelegeam de ce protestau atât de intens. ,,Asta e o confruntare și e pe bune, simt adrenalina și nu mă pot opri! Chiar dacă mi-e dat s-o încasez rău de tot, nu pot rata o asemenea ocazie, fie că e primul și ultimul meu duel sau nu! Poți să-i reziști, Yuna!". În vreme ce sângerarea înceta puțin câte puțin, rivalul meu a avansat înainte și mi-a cuprins deodată încheietura mâinii drepte în pumnul său nemilos, făcându-mă să gem de durere. Când am ridicat înfricoșată privirea spre el, aproape că nu mi-a venit să cred; avea o expresie docilă și senină, străbătută de o grimasă autoritară, lucru ce mi-a transmis idea de dualitate. Neștiind cum să reacționez, am repetat, pe un ton mai înalt, întrebarea anterioară.

- Așadar, s-a încheiat marele test? am apelat la ironie. A dat drumul strânsorii și mi-a zâmbit oarecum șarmant, întorcându-mi spatele, reușind să reducă la tăcere pe toată lumea. În cazul în care obrajii mei ardeau, motivul era cât se poate de evident: mă lăsa în suspans, deoarece știa că nu tolerez asta și în acest mod mă determina să părăsesc altarul, fără victorie și fără eșec.

Nu am primit răspuns nici la a doua întrebare, dar în schimb m-am ales cu o convingere amenințătoare. A întors capul și pentru prima oară de când l-am cunoscut am putut să-i admir părul blond, trăsăturile fermecătoare, nasul ascuțit, buzele uniforme și ochii misterioși. ,,Același individ e în stare să te omoare, deci nu mai visa aiurea și evită să te mai amăgești!". Totuși, nu revenise față în față cu mine degeaba și mi-am dat seama că aveam să plătesc binișor pentru tupeul demonstrat adineauri.

- Bineînțeles, a afirmat el, grozav de sarcastic. Vei povesti prietenelor tale de la școală despre faptul că te-am împins eu și n-ai leșinat? A râs copios, m-a bătut pe umăr și a continuat. E imposibil să vorbim despre o luptă cinstită aici, având în vedere cât de slab pregătită ești. Trebuie să mărturisesc că m-am înșelat în privința ta și te-am supraapreciat, Yuna. Imediat după ce l-ai lovit pe Kazutora, am crezut că în tine zace un potențial neexplorat, dar...se pare că n-a fost decât un accident și o închipuire de-a mea.

Vorbele sale jignitoare m-au rănit cumplit și mi-am abținut un strigăt de indignare. Stăteam amândoi cu bărbiile ridicate și ochii semănând a două săgeți ascuțite, nu aveam habar cine era pregătit să execute următoarea mișcare, iar dacă nu se clintea el din loc, înseamna că îmi ceda mie oportunitatea. În consecință, am așteptat până să-și piardă concentrarea și, surprinzător, i-am nimerit obrazul stâng cu pumnul într-o fracțiune de secundă, retrăgându-mă în spate pentru a nu primi o lovitură asemănătoare, drept răsplată. Mikey a făcut vreo doi pași în spate, melancolic, și-a dus mâna la rană și a rămas fără cuvinte un timp îndelungat. Adunarea s-a frământat, Takemichi a zbierat dintr-un colț al altarului și Kimiko s-a înălțat în picioare și a fluierat în semn de încurajare și mulțumire.