Queen of Darkness

Capitolul 12

În cautarea lui Estel ajung pe holul care duce spre camera arhivelor, sau o asa zisa camera de acest gen.
Pășesc cu precauție nedorind sa fiu văzută ca mai apoi sa dau de belele.
Drumul este liber asa ca vâr cu atenție cheia în broasca ușii, nefăcând nici cel mai mic sunet.

- Măi, măi, măi!... îmi spun privind cu stupefacție camera asta blestemata în care doream sa intru încă de când am aflat cum sta treaba cu gazda mea.

Deși nu cred ca va veni cineva aici, încui ușa la loc pentru orice precauție și pun cheia în buzunarul ascuns din fâșia mica care îmi pecetluieste sânii. Cine s-ar putea gândi la un asemenea buzunar? Nimeni.

Pășesc cu încredere spre biblioteca mare și apuc " Cartea Neagră ". Elrond credea că dacă va face o copie și o va pune în biroul sau nu îmi voi da seama niciodată ca este un fals. Mare greșeală. Continui sa caut mai amănunțit și găsesc Inelul Stăpânului ascuns sub sigla mare din spatele bibliotecii. Ei chiar mă cred fără pic de minte!

Chiar atunci când pun mana pe încă un lucru care ma interesează mânerul ușii face zgomot mișcându-se frenetic, iar clinchet scos de cheie îmi da de înțeles ca trebuie sa ma ascund imediat.

Pun mana pe lănțișorul de la gat și îmi concentrez toate puterile. Pe ușa intra Elrond urmat de Lindir și Meraell. După fata brunetului îmi pot da seama ca dușmanul sau de moarte i-a spus multe neadevăruri despre noaptea trecuta.

Elrond se apropie de biblioteca, deci de locul unde ma aflu și privește cu minuțiozitate cărțile pentru a vedea dacă cineva a fost aici. Sunt nevoita sa fac doi pași în spate și sa îmi țin respirația.

- Totul e în regula! spune și începe sa rada acompaniat de sluga lui.

Mă încrunt și simt cum ura creste înăuntrul meu. Cum îndrăznește sa facă aceste lucruri? Iar mai apoi sa rada cu atâta pofta?! Când o sa aflu tot adevărul o sa ii șterg zâmbetul acesta cu prima ocazie care se va ivi!

Meraell rămâne tăcut și privește lung tabloul de deasupra capului meu de parca ar știi ca sunt acolo.

- Ei, cei cu tine băiete? îl întreabă Stăpânul încă vesel.

- Xena... aproape șopti ridicându-se și venind fix în fata mea.

Ce tot faci, Meraell? mă întreb speriata deși știu ca nu m-ar da de gol. Nu ma pot îndoi o singura secunda de el. Dar totuși sunt debusolata de ce se întâmplă.

- Oh, te referi la tablou... vorbi cel mai în vârstă dintre noi cu un ton trist. Ei bine, tu, Lindir, poate ai apucat sa o cunoști pe sora mea. ascult cu interes tot fără sa fac o singura mișcare. Știți, săptămâna trecută... începu sa dea din mâini de parca îl ajuta sa își amintească. Săptămâna trecută am mutat dulapul rupt de voi, și am găsit tabloul acesta uitat de demult.

Elful acesta din fata mea nu a pomenit de nicio bătaie. O sa port o discuție importanta cu el după ce scap de aici.

- Domnița... încearcă sa citească pe tablou, iar acum ridic și eu capul fiind extrem de intrigata. Nu se vede numele! constata el.

- Mai bine asa! răspunde nonșalant. Sa revenim la ale noastre! aproape încep sa mârâi când ii aud vorbele.

Cum adică mai bine asa? E sora ta, netrebnicule! Fac un pas din instinct parca vrând sa ma răfuiesc cu el, sunt cat pe aici sa îl calc pe cel din fata mea pe picior asa ca încerc sa ma opresc, dar îmi pierd echilibrul și mâinile mele se opresc pe pieptul lui.