Queen of Darkness

Capitolul 11

Mâinile sale alunecă ușor pe trupul meu, fãcându-mã sã tremur numai de emoții nu. Îi rãspuns ușor la sãrut, simțind cum buzele sale se contureazã într-un zâmbet datoritã gestului meu. Mișcarea sa bruscã mă lipi de pieptul sãu tare, chiar nu mă așteptam ca Lindir să facă așa ceva, adânci sãrutul uimindu-mă total. O mânã se strecoarã prin pãrul meu, jucându-se neliniștitã în voie.
Rup cu greu dovada de iubire, Lindir șoptindu-mi un " Te iubesc! " . Ne  continuam plimbarea, îndreptându-ne spre camera sa.
Nu mã simt bine alãturi de el. Și nu cred cã voi reuși vreodatã sã o fac. El e cu aproape zece ani mai mare decât mine, îi place liniștea, sã se implice în planurile politice și calculele matematice.
Iar eu? Eu sunt total opusul, sunt o fire rece și tãcutã, îmi place sã fiu în centrul atenției, sã lupt, îmi place aventura, nu chestiile legate de familie si cãsnicie.
Cum spunea și Gandalf. " Frumoasã, dar rea. "
Brusc, ne oprim, trezindu-mã din gânduri. Lindir deschide ușa invitându-mã înăuntru. Are un zâmbet așa frumos, este foarte fericit alãturi de mine, pãcat cã noi nu suntem fãcuți unul pentru altul, iar eu o sã îmi consum tinerețea fãrã iubire.
Sãruturile sale îmi atacă gâtul, mușcând ușor pe alocuri. Își aruncă în grabã hainele prin camerã, rãmânând la bustul gol.
Mâinile sale se plimba pe spatele meu, încercând sã îmi desfacã rochia.
Mă privi întrebãtor, înainte de a lãsa materialul sã cadã.
Îmi închid ochi, oftând ușor, insesizabil. Îl privesc încã odatã, iar imaginea lui Fìli îmi apare în fațã, nu pot să fac asta cu el. Nu pot. Eu îl vreau pe Fìli. Dar sunt silită. Mă agãț de gâtul sãu sãrutându-l pasional, închipuindu-mi cã îl am alãturi pe blondin.
Rochia căzu la pãmânt dezvãluindu-mi corpul.
Mâinile sale explorează fiecare pãrticicã a corpului meu, încercând sã reținã fiecare cicatrice, doar de asta poate avea parte.
Las mâna să alunce ușor pe pieptul sãu, simțindu-i mușchii încordați sub palma mea micuțã.
Acesta se oprește din orice fãcea privind cum degetele mele coboarã înnebunitor de încet spre cureaua pantalonilor său. Chicotesc amuzată la auzul geamãtului sãu nervos. Și din nou, sunt uimită de acest Lindir pe care îl văd. Dar mult mai uimită de ceea ce o să fac. Îi arunc un zâmbet câștigãtor, fãcându-l sã ridice o spranceanã în semn de protest.

- Te joci cu mine?

- Poate. spun mușcandu-mi buza, continuând sã mã joc cu nervii lui.

- Atunci sã ne jucãm împreunã.

Mă aruncă pe pat așa rapid reușind sã mã facã sã țip. Nu mã așteptam sã îl vãd așa, periculos, oarecum.
Îmi dă un ultim sãrut, coborând în jos cu actele de iubire și dezmierdăriile acestea fără sens.

***

Dimineața ne gãsește pe amândoi îmbrãțișați, ascunși bine sub cearceaf. Încerc sã mã ridic, dar brațele sale îmi strâng talia din ce în ce mai tare, parcã sunt prinsã în nisipuri mișcãtoare.
Sunt aproape de a renunța, dar profit de faptul că se întoarce pe partea cealaltă și mă ridic cu precauție.
Dacă îmi iau rochia de ieri o să dau de bănuit că am venit aici dintr-un alt interes?
Nu mai stau să mă gândesc și încep să caut cu atenție printre rafturile sale, după ceva timp dau de ceea ce caut. Privesc destul de des în spate pentru a nu fi surprinsă. Tocmai când încerc să ascund într-un buzunar ascuns obiectul o voce răsună de pe cealaltă parte a ușii.

- Lordul meu, Stãpânul are nevoie de ajutorul dumneavoastrã. chiar atunci îmi scapă prin materialul rochiei, din fericire nefăcând zgomot prea mare.

- Voi veni cât de curând. spune el mormăind, trecându-și mâinile peste fațã. Dimineață bună să ai, rază de soare. se întoarce spre mine, sprijinindu-se în cot.

Înghit în sec, totul din comportamentul lui părându-mi foarte suspect.

- Și tu să ai o zi bună, din moment ce începe atât de devreme. îi spun încrucișându-mi mâinile pentru a mă acoperi.