Queen of Darkness

Capitolul 21

*** Din flăcări cu o viteza nemaipomenită, dar in acelasi timp lent, se apropie de mine Stăpânul Întunericul. Regele tuturor lucrurilor întunecate. Sauron.

- Ești aici, copila mea! privesc undeva în beznă si brusc totul se lumineaza si văd imaginea muntelui. Ești aici... ai fost de multe ori, dar nu stiu de vei mai fii, daca continui asa...

Il aud din ce in ce mai slab, vorbele sale sunt asa line si ma incrunt doar pentru ca nu pot intelege tot ce îmi spune si doar o parte. De ce as vrea sa ascult ce spune?! Eu nu pot fi vrajita precum alti nefericiti! Eu insami ii sunt dusman! Dușmanul vanat de el de mii de ani!

- Da, imi esti dusman! Dar asta doar pentru ca nu stii cu adevarat care este legatura dintre noi, copila mea!

Ma ridic furioasa vrand sa ii fac orice! Imi caut săbiile si cutitele, dar nimic.

- O sabie si un cutit te ajuta cu orcii, goblinii si cu alti slujitori de-ai mei. In lupta cu mine ai nevoie de magie! se apropie de mine si pe masura ce o face masca lui dispare, nu-i pot dibui chipul, fac ochii cat cepele cand ii intalnesc ochii de un albastru atat de... Vrei sa ai toata lumea la picioare? gandurile-mi sunt oprite de el, mentinem contactul vizual. Vrei sa stii tot ce-ti este ascuns?

Las capul in jos aratand ca meditez. De ce il tot visez? De ce ma lasa sa aflu aceste lucruri despre el? De ce imi spune " copila mea " cand ma uraste din tot sufletul sau negru, asta daca il are macar pe acela.

- N-ai sa reusesti! sar spre fata lui vrand sa-l vad zgariat sau vatamat in orice mod. Nu o sa fiu sluga ta! intunericul se face una cu el si dispare. Ma auzi? N-am sa fiu sluga ta! ***

- N-am sa fiu sluga ta! tip din toti rarunchii de oftica ca nu l-am putut anihila.

- Xena! trupul imi este depus pe ceva moale sau a fost asa dintotdeauna, de abia acum imi vin in simtiri.

Deschid ochii si dau de alt albastru, dar unul pe inima si sufletul meu. Ii cuprind fata in palme si sunt gata sa il sarut, pana îmi amintesc ca nu suntem doar noi doi.

Isi pune mainile pe ale mele si sorb fiecare cuvant pe care mi-l spune:

- Esti bine? desi de ceva timp urasc aceasta intrebare, spusa de el mereu va suna cum trebuie. Ai dormit ceva timp, sper ca ti-a priit.

Ascult tot ce spune, dar cand imaginea lui Sauron apare in spatele lui ma îndepărtez.

- Ce? se uita in spate, dar el nu poate vedea. Ce este? Sigur esti bine? inca fac ochi mari, desi nu mai vad nimic.

Ma ridic spunandu-i ce vrea sa auda, si ce este in fapt adevarat. Chiar mă simt mai bine, spatele meu nu mai protesteaza.

Poteca aceasta este mai larga si pot merge trei insi pe latul ei. Sunt intre Gandalf si Fìli, protejata de cei doi. As dori sa le pun despre acel vis, dar nu pot. In vrajitor nu mai am incredere, iar blondinul s-ar alarma si nu ar intelege.

- Ai dormit bine? veni si intrebarea care face toti galbenii din lume. Fìli nu a stat nicio clipa dezlipit de tine.

Il privesc buimaca pe cel in cauza si rosesc numai la gandul ca m-a carat pana aici. De ce totul trebuie sa sune asa rau in capul meu? A făcut un gest... dragut, cred.

- Multumesc pentru grija ta, printul meu! mormai pentru a mentine conversatia.

Imi zambeste si simt cum tot ce face se lipește de sufletul meu. Iubirea...

- S-a trezit si printesa noastra! tonul arogant al lui Dwalin, l-as recunoaște dintr-o mie de orci furiosi.

Thorin se opreste pentru a privi in spate si odata cu el noi toti. Vad in ochii lui toate întrebările pe care vrea sa mi le pună, dar si așteptarea care ii macina nervii, si asa intinsi la maxim. Imi zambeste in asa fel încat doar eu sa il pot vedea, sau in fine, asa cred. Si pornim din nou. Pe picioarele mele din fericire.

- Ce cauti aici, Gandalf? il intreb încercând sa nu par rautacioasa. Parca muntii nu erau domeniul tau. Mai ales acești munti.

- Si vrei sa spui ca sunt domeniul tau? spune cu un rânjet zeflemitor. De cand incurci pesterile?

- De cand fac ce?! ridic tonul si sunt sigura ca am atras prea multe urechi curioase. Eu incurc pesteri? Tu auzi ce spui? Muntii astia sunt ca a doua mea casa, ii cunosc mai bine decat pe mine!

Fìli ramane in spate de tot, doar pentru a nu parea indiscret. Din pacate, discutia aceasta se va termina urat.

- Casa? Ce case ai tu? Tu nu ai habar de ce inseamna si ma iei pe mine la intrebari. Nu stii drumul, recunoaste! inchid ochii si ma opresc.

Nu stiu de ce ma las afectată de ce spune el, ochii ma inteapa groaznic. Stiu. Eu nu il pot face sa simtă niciodată ce simt eu. Niciodată nu il pot rani pe cat a facut-o el intr-o singura zi. Incerc să păstrez masca de om care incearca sa se calmeze, dar stiu ca si-a dat seama ca vreau sa fug precum o fetita mica dupa fusta mamei si sa planga in bratele ei. Dar eu nu am mama si nici o fusta, sunt in lumea barbatilor asa ca o dau cum se cuvine.

- Xena... incepe împăciuitor.

Ii smulg bastonul din mâini si-l arunc in rapa.

- Sa vedem daca stii mai bine muntii astia decat mine! ii privesc fata mirata pentru cateva secunde, iar apoi dau coate in stanga si-n dreapta pentru a ajunge in fata.

Cand vreau sa trec si de rege acesta ma prinde de brat. Il privesc cu ura, desi nu el e cel care m-a adus in starea aceasta si ma zbat sa ma eliberez.

Mana lui aluneca usor pe a mea pana cand degetele ni se inclesteaza. Acum drumul este de doi si cu Dwalin in spatele nostru nimeni nu ne poate vedea sau auzi.

- Nu ma privi asa! Stii ca nu am sa te intreb nimic! de fapt, nu stiu. Fii-mi calauza, e tot ce vreau... imi spune in ureche si simt cum ma topesc.

Desi el pare atat de rece stie cum sa ma faca mai bine. Ii zambesc slab si imi elibereaza mana, desi el e fanul smuciturilor si prinderilor din mers.

- Ei bine, sa te fac fericit si sa-ti spun ca ajungem inainte de lasarea serii la adapost? Sau sa te mint cu privire la adevăratul meu scop aici? începem sa radem, dar printre chicote aud pufaiturile lui Dwalin.

Totul e normal. El inca ma uraste. Cine stie, poate diseara ma voi rafui cu el!

- Esti angajata de un mercenar pentru a ma omori? Chiar as dori sa stiu ce planuri marsave ai pentru a face asta, draga mea? izbucnim din nou, alintatura lui strica aparentele create de mine.

- M-am gandit ca te-as putea sufoca in somn, te-as putea injunghia aparent din greseala sau te-as putea arunca in acest hau magnific! Ce alegi? ma priveste incercand sa se abtina din ras.

- Cum ai facut cu bastonul vrăjitorului? apare Dwalin stricand magia.

Il privesc pe Thorin pana cand il vad din nou pe Sauron in spatele sau. Fac un pas inapoi si aproape cad in rapa, dar ma prinde la timp si ma trage spre el. A fost atat de speriat incat m-a adus langa el cu toata puterea ajungand lipit de perete, iar eu de pieptul lui tare.

Inghit in sec cand ii simt respiratia pe fata mea si cand realizez ca buzele noastre s-au atins in toata invalmaseala. Mai grav e ca mintea mea nu proceseaza ca sunt in bratele lui inca si ca imi place unde ma aflu.

- Aia e pestera, domnita? acelasi ton intepator produce o noua aventura.

Ma dezlipesc cu greu de Thorin, dar inca suntem foarte aproape si privirea lui nu-mi da pace.

- Aceasta este... intru si privesc in jur, intr-un colt sunt trase doua linii paralele. A doua pestera singura din Muntii Cetosi! ma intorc spre ei care ramasesera pironiți in prag si le zambesc simplu. Bine-ati venit, lorzii mei! fac o plecăciune si incep sa rada.

***

Ma asez ca si in seara precedenta in cel mai luminos si bun colt si continui ce voiam sa fac de la bun inceput. Sa fac insemnari din anul ce a trecut. Dar cu ce-as putea incepe? Cu cererea in casatorie a lui Lindir? Faptul ca Arwen nu poate avea copii? Meraell si cu mine? Gandalf care ma face sa-mi pierd încrederea in el pe zi ce trece? Compania? Fíli? Thorin? Kìli? Eu?
Sau niste desene cu o alta perspectiva a mea despre cascada, dealuri, munti... Am atatea idei. Si chiar acum una dintre ele se asaza langa mine, mult prea aproape. Am impresia ca ziua de ieri se va repeta.

- Deseneaza-ma! imi spune poruncitor.

- Dupa ce ma vei saruta! rostesc cu insufletire.