Queen of Darkness

Capitolul 23

Ies cu greu din vagauna goblinilor. Nu a fost o lupta precum mi-as fi dorit, asta pentru ca i-am speriat cu vrajile mele. Dar dupa toate astea, ma va speria Gandalf pe mine. O sa imi faca capul vraiste cu prostiile lui. Am doua mii cinci sute de ani elfeiesti, stiu ce sa fac cu viata mea.

Ma asez pe primul butuc care imi iese in cale si ma uit plictisita in jur, totul ma seaca...

Piticii se cearta si bombane in continuare cu privire la intamplarile din adancurile intesate de rauvoitori. Dar, in toata aceasta harmalaie Gandalf se apropie de mine, iar eu nu fac altceva in afara de a-l ignora si a-mi centra atentia spre copacul care rupt imi aduce un loc bun de stat. Cat despre vrăjitor, nu merita sa realizez niciun contact cu el. E de neîncredere.

- Tu! tipa el.

- Unde e Bilbo? intreaba regele nostru.

Hobbitul... era chiar langa mine, nu stiu cand si cum a disparut. Pe singura portiune sigura in timpul in care eram chiar linistiti... s-a ratacit.

Pasi vin din spatele meu, apoi trec pe langa copacul rupt.

- Sunt aici. ma uit in directia de unde vine vocea, iar hobbitul apare inaintea ochilor mei.

Ma incrunt, ceva e nelalocul lui. Hobbitii sunt intr-adevar maeștrii la furisat, dar nici chiar asa tacuti pe cat si-ar dori.

- Iata-l pe spargatorul nostru! se bucura vrajitorul, batandu-l pe spate.

Mai bine. Acum nu il am pe domnul Baggins pe constiinta. Si am scapat si de afurisitul asta.

Thorin se asaza langa mine, ei bine, acum bucata de lemn pe care stau nu imi mai pare asa mare. Intamplarile din tunel imi revin in minte, la fel si discutia din pestera... si drumul spre ea... atingerile acelea nevinovate.

- Pe unde o luam? ma intreaba, iar eu amutesc.

Inghit in sec incercand sa alung gandurile nepotrivite din minte. Zorii se vor lasa, iar noi nu suntem la adapost.

- Avem doua variante. simt cum sunt atent privita. Prin padurea aceasta pana dam de o câmpie cu mai putine primejdii. hohotele lor de ras ma opresc, am impresia ca ar rade din orice doar sa uite de neplaceri. Ori prin Padurea Wargilor si ajungem la ultima casa primitoare din drumul nostru.

Exclamatiile lor imi dau de inteles ca va dura ceva pana se vor hotarî. Si ca vor alege cel mai greu drum din cauza fricii lor si a necunoașterii.

- Te referi la Codrul Intunecat? privirea vrajitorului si raceala din vocea lui ma asmuta si mai mult impotriva lui.

- Nu am ce cauta acolo. Eu ma refer la Beorn. ii raspund rapid si continui sa-l sagetez. Ori ti-e frica de el?

- La fel cum iti e tie de Thranduil? schiteaza un ranjet.

- Ah. Esti foarte perspicace. Numai ca lui ii e frica de mine, niciodata invers.

Din cauza inaltimii mele si pentru ca vreau sa termin cu Mithrandir, cel mai iubit mag al elfilor cei minunati, ma urc pe bustean si-i privesc sfidator pe toti.

- Deci?

- Cel mai rapid drum. raspunde Thorin. Am pierdut ceva zile in vagaunile lor.

- O zi. spun coborand. Dar luam trei ca recompensa daca tinem drumul prin Padurea Wargilor. imi iau rucsacul si ma intorc spre rege.

- La drum! Impachetati! Hai, mai repede! zambesc, chiar ne asemanam.

***

Inca un sfert de ceas de mers si vom schimba si modalitatea de a inainta si tot peisajul. Gandalf e foarte vesel, nu-mi dau seama de ce. Pana acum era moracanos si nu vorbea cu nimeni. Acum isi permite glume.