Queen of Darkness

Capitolul 16

A trecut aproape o săptămână de când  piticii se comportă cu mine ca și cu o adevărată prințesă ceea ce detest. Îmi răcesc gura de pomană încercând să le explic că sunt bine. A fost doar o mică lovitură la picior, nu e necesar să stăm cu lunile atunci când mă rănesc. Am pornit într-o luptă, fiecare dintre noi va putea fi rănit. În momentul de față mă bucur că eu sunt mereu cea vătămată, nu aș suporta să îi văd răniți, pe niciunul dintre ei... Mai ales pe Fìli, mi s-ar rupe inima în două dacă l-aș vedea neajutorat și îndurerat... Eu... Îl iubesc... Mai mult decât sunt capabilă să o fac... E așa ciudat... Și plăcut în același timp. Să iubesti, cine credea că voi ajunge eu vreodată să iubesc cu adevărat?

Kìli intră în cameră cu un bol umplut cu vârf în care se află mâncarea delicioasă și plină de grăsimi a lui Bombur. Când îl văd așezându-se lângă mine încep să zâmbesc, dar când încearcă să mă hrănească, mă încrunt.

- Te rog... Pot face asta și singurã! Nu sunt copil! aproape urlu fiind foarte supărată, era singurul care mă trata normal până acum.

- Nu, nu ești! Ești doar rãnitã și vreau sã te ajut. mormăie cu lingura în aer, încă.

- Kìli, nu și tu! oftez adânc și îl privesc serioasă. Lasă lingura aia la locul ei, pe toți zeii!

- Fac asta pentru cã te iubesc! spune în timp ce depune lingura în castron.

Pufãi enervată până peste măsură, privesc în altã parte, așteptând ca inima piticului sã se îmbuneze.

- Fie! Dar trebuie sã faci ceva pentru mine! cunosc acest zâmbet șiret al său și nu pot spune că îmi este foarte drag.

- Orice. spun, fața luminându-mi-se.

Acesta zâmbeste cuceritor, fãcând semn spre buzele sale, apoi spre ale mele. Ridic dintr-o sprânceanã, dar accept.
Brunetul începe sã taie ușor bucata de material care îmi protejează piciorul, știind câte am pătimit din cauza ei.
Mă ajută sã mã ridic, iar eu pășesc ușor înainte lipindu-mã de pieptul sãu.
Mă apropi de buzele sale înnebunitor de încet. Este atât de ușor să sucești mințile bărbaților. Sunt așa creduli și pătimași când vine vorba de iubire. Din fericire, sunt femei care reușesc să îi prindă în mrejele lor și să beneficieze după asta. Eu sunt una dintre ele.

- Xena, ce faci? întreabã Thorin din pragul ușii cu o față uimită.

Dar, uneori, sunt prinsă. Cer prea mult? Libertatea e un cuvânt atât de dulce, dar cu mult peste puterile mele? Deja îl văd pe Scut-de-Stejar cum îmi bandajează piciorul cu o mână, iar cu cealaltă mă aduce la tăcere. Bine, exagerez, dar am dreptate.

- Eu... noi... spun rușinată de parcă de abia acum mi-am adus aminte de răsplată pentru eliberare.

- Kìli! țipă nervos la el și acum încep să îl privesc pe brunet, așteptând o reacție din partea sa.

- Oh, haide unchiule. Xena e bine! aproape urlã la rândul său.

Fața mea devine roșie gândindu-mă în ce situație nepotrivită mă aflu. O prințesă prinsă de un prinț când răsplatea un alt prinț pentru ajutorul său. În asemenea situații prăpăstioase am ajuns? Mă îndepãrtez de această scenă plecând și lãsându-i singuri. Fuga, cea mai bună opțiune când nu este vorba de luptă.

Intru în mica sufragerie și mă așez lângã vrãjitor.

- Domniță mea, nu mai avem nimic de mâncare, decât niște amãrâți de cartofi. spune Nori cu un sac gol în mână.

- Ar trebui sã renunțați puțin la carne. Deși sunteți niște rãzboinici adevãrați, vã mișcați foarte greoi. De acum încolo vã voi gãti. rostesc mai mult ca poruncă decât ca propunere.