Queen of Darkness

Capitolul 17

Din perspectiva lui Fìli

Ma așez lângã fratele meu, bucurându-mã de cãldura și atmosfera primitoare din buncãr. Oricât de plãcut ar fi acest loc, pãlește în fața ei.
A ales sã ne facã pe plac, purtând o rochie pânã în pãmânt, dar curbele sale nu îmi lãsa alt gând decât cum ar arãta fãrã acel veșmânt pe ea, sã îi simt pielea pe a mea, sã o strâng în brațe, sã o fac regina mea.
Se mișca de colo-colo cãutând fie ingrediente, fie un cuțit sau altã ustensilã.
Îmi încleștez degetele într-un pumn, nervozitatea și gelozia preluând controlul. Unchiul își pune mâna pe talia ei și îi șopteste ceva la ureche, provocându-i un chicot.
Xena îl împinge fiind încă amuzatã de orice i-ar fi spus. Termină de curãțat și ultimul pește, lãsându-i pe mâna lui Bombur, apoi își șterge mâinile și se așază lângã el.
Fierb pe dinăuntru vãzând cum vorbesc șoptit, apropiindu-se mai mult unul de altul, privindu-se zâmbind.
Nu este de ajuns că azi Kìli era gata sã o sãrute, acum îl mai am și pe Thorin pe cap. Îl am pe Thorin pe cap...

*** - Maestre Dwalin, sã rãmânã între noi asta. Fac orice, dar spune-mi ce a pãțit fratele meu! o aud pe mama urlând în șoaptã din bucãtãrie.

Mă lipesc de perete fiind curios sã aflu ce a pãțit unchiul.

- S-a îndrãgostit, asta a pãțit! rãspunde calm, rânjind la mimica mamei.

În...îndrãgoce? Ce înseamnã? Oare este o boalã grea? E contagioasã? Dacã unchiul va muri?! Sau eu! Sau cu toții!

- Poftim? Glumiți? De cine? întrebãrile curg gârla, mama fiind șocatã.

- De fiica lui. Chiar și mort va reuși sã o cãsãtoreascã cu fratele tãu, chiar dacã tu ai urât-o mereu pe mama ei pentru frumusețea sa. înșirã propoziții atât de încâlcite și reușește să mă debusoleze total.

- Dar cum? șopti mama mai mult pentru ea. Thranduil a dat-o pe mâna orcilor...

- Trãiește. Și e mult mai frumoasã decât toți din neamul ei. Moștenește tot ce e mai bun de la stãpânii Pãmântului de Mijloc. Luptã cu o vitejie uimitoare. A fost prinsã de orci împreunã cu noi, ne-a salvat, iar acum e în celulele lor. Thorin a privit-o pentru o clipã în ochii și acum regretã. Regretã cã nu a fost destul de puternic, destul de ager, regretã și o crede moartã.

- Scumpul meu frate... îndrãgostit de ea. mama își duce mâna la frunte și se lasă   pe spate, fiind gata de leșin, ies din ascunzãtoare prinzând-o și țipând disperat sã își revinã.

***

Până azi, dialogul dintre cei doi nu mi-a mai apărut în minte. Toate cu un motiv, nu? Deci unchiul tânjește de ceva ani dupã Xena. L-am crezut bolnav pe când nu știam ce înseamnã dragostea. Mereu am considerat-o ca fiind o slãbiciune nedemnã de un prinț, dar acum, când am cu cine o împãrți îmi doresc cu ardoare sã o am. Simt cã nu voi putea niciodatã sã mai întâlnesc aceastã senzație plãcutã lângă altcineva și doar alãturi de ea.

Dar el... El o iubește de atâta vreme...

- Ești bine, bãiete? mã întreabã vrãjitorul savurând o altã canã de ceai.

Oare îmi poate citi gândurile? mã întreb amintindu-mi poveștiile tatei despre ei.

- Gânduri da, sentimente nu. rãspunde sec, așteptând sã spun ceva, dar continuã vãzând că amuțesc. Nu te îngrijora, eu știu ce va fi. Sper cã ești pregãtit.

Dau afirmativ din cap. Apoi îmi pregãtesc culcușul visând deja la viitor, la un viitor alãturi de ea.

Din perspectiva lui Thorin