Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Melody...nu te voi uita, niciodată. Mereu ai fost acolo pentru mine, pentru noi...mereu ți-a păsat de noi. Nu știu dacă mă auzi dar, vreau să-ți spun că-ți mulțumesc, pentru tot.
Gândurile mele sunt întrerupte de telefonul ce bipăia în buzunarul meu, era mama mea. Nu am mai vorbit de mult timp cu ea de când a plecat în străinătate, doar pe timp de seară și asta uneori.
— Bună dragule, ce mai faci? mă-ntrebase mama mea la care eu îi răspund că sunt bine.
— Tocmai ce am vorbit cu Melody, o bună prietenă de a mea.
— Oh, înțeleg. Ceva probleme?
— Cam da, dar chiar nu vreau să discut despre asta. Nu știu dacă o regină nebună ce vrea să transforme lumea într-un loc alb-negru este cel mai bun subiect de discuție dar da. Un nou inamic și-a făcut prezența. Abia scăpam de Emilly că vine Madame Black&White.
— Vai de mine, ți-a făcut ceva?!
— Dacă prin ceva te referi că mi-a luat cristalul de la gât și l-a ținut în mână, dar totuși mi-a cruțat viața, atunci nimic. Pot să zic că nu m-a rănit absolut deloc.
— Vai de mine! Apropo...vin înnapoi îm țară, ți-a fost dor de mine?
— Mi-ai cam lipsit, sincer. Foarte mult.
— Înțeleg, păi eu te pup! Ai mare grijă, da fiule?
— Da, mamă...îi inchid eu femeii telefonul.
Offf...de ce Doamne? De ce? Chiar că a început o nouă parte din viața mea, dar ceva îmi spune că va fi din ce în ce mai rău din momentul de față. Dacă ăsta e abia începutul aventurii mele, mă-ntreb oare cum va fi finalul ei?
Cât despre Rosa, nu știu ce să cred despre ea. Dacă Madame Black&White chiar era răul curat cum de nu m-a ucis când a avut ocazia? Ori Rosa minte despre toate astea, ori chiar nu știe despre ce vorbește.
Grijile mele nu se opresc, devin din ce în ce mai rău pe zi ce trece. Am nevoie de ceva dulce...dar nu, nu-mi folosesc magia. Magia m-a băgat în rahatul ăsta, singurul lucru prin care pot avea o viață normală este să evit magia. De-ar fi așa ușor.
Mă ridic de pe banca udă și mă-ndrept cu pași greoi spre supermaket. Odată cum intru acolo, mă duc la raftul de dulciuri să-mi pot lua un baton cu ciocolată deoarece am glicemia extrem de scăzută. Mă uit frumos pe rafturi să găsesc ceva ce-mi place, dar nu e nimic ce mă atrage în mod special. Asta nu, asta nu...cred că voi lua un snickers.
