Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cerul este de o culoare roșiatică, războiul dintre zâne și Mesia Alb-Negru începuse deja. Cerul era de o culoare roșie, de parcă era plin de sânge în timp ce norii gri explodau rapid precum vulcanii de parcă erau cenușă. Multă vărsare de sânge s-a lăsat, șase din zânele principale ale curcubeului find luate prozoniere de Madame Black&White. Doar cea roșie reușind să scape luând Cálicele după ea, adăpostindu-se într-o peșteră unde a dormit în pocalul de aur timp de o sută de ani, așteptând ca zeița Iris să apară.
Nu...nu! E prea mult sânge, prea multă durere! Prea multă suferință! Cum de eu văd asta?! Cum de eu văd asta?! Nu! E imposibil!
— Jhonathan! mă trezi deodată Melody din transă, pocnimd din degete în fața mea.
— Ce...u...unde sunt? mă uit eu confuz în jur doar să observ că eram la cafenea, toți cinci stând la masă, Emma nefind prezentă.
— Vorbeam despre Emma...și tu ai început deodată să te uiți speriat în jur de parcă ai văzut fantoma de la operă! îmi spuse Nicholas cu o privire serioasă.
— Am simțit și eu asta, crede-mă. De-asta te-am trezit, îmi spuse Melody.
— La ce se referă? întrebă Lyna, la care fata cu ochii verzi se uită la fiecare dintre noi transmițându-ne un mesaj telepatic:
"Jhonathan a avut o viziune cu trecutul lui Madame Black&White, din vremea războiului cu zânele. Am avut și eu premuniția asta, nu știu de ce dar am impresia că trecutul acestei femei este foarte important."
— Și-n cazul ăsta ce facem? șopti Lyna cât să nu ne audă lumea. Să o atacăm, nu merge...să vorbim cu ea clar nu merge. Asta e setată pe Cálice și pe zână!
— Cred că eu plec acasă, trebuie să o hrănesc pe Ellaenor. Ne mai auzim! se ridică Melody de la masă dându-și părul în vânt înnainte să plece.
— Chiar...Emma unde e? întrebă Lia.
— Nu știu, dar din câte am auzit nu-și mai poate folosi puterile de când are drăcia aia de inel, spuse Nicholas indignat.
— Putem să vorbim mâine pe tema asta? șopti Lia. Când nu suntem la cafenea...
— În regulă! mă ridic eu de la masă alături de prietenii mei și plecăm spre casa mea.
Odată ajunși acolo, mergem în foișorul din grădina din spate. Era o vreme foarte senină și caldă, soarele bătând puternic deasupra noastră, Lia făcându-și vânt cu două mâini.
— Deci mor de cald! spuse Lia făcându-și cu mâinile într-una.
— Hai nu te mai plânge! o certă Lyna. Sunt doar treizeci de grade afară, îngheață și plantele! Nu vezi că eu nu mai știu în ce să mă înfofolesc că nu mai pot de frig? Să pună naiba o centrală ceva aici că simt că-ngheț!
