Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sala tronului era liniștită, spre deosebire de dățile în care Emma venea la mine. Oare am zis ceva ce nu trebuia? Oare am făcut eu ceva? Numai când mă gândesc la posibilul fapt că am supărat-o îmi vine să mă omor.
— Majestate? se aude vocea cavalerului meu Azrael, acesta fiind lângă Ezra. Sunteți în regulă?
— Nu. Și dacă cineva scoate un singur sunet și îndrăznește să mă mai deranjeze odată, va fi vai și amar de acela! mă răstesc eu la cei doi cavaleri care tac instant la ordinul meu. Mă doare capul enorm așa că făceți-vă utili și plecați! mă țin eu de frunte și încep să mi-o masez în timp ce cavalerii pleacă.
Unde ești draga mea Emma? Ce ai pățit? A trecut o zi de când nu ai mai dat pe la mine și mă gândesc dacă ți-am greșit cumva sau ai pățit ceva. Jur că dacă cineva s-a atins și de un singur fir de păr din părul tău auriu nu voi avea liniște până nu o să văd acea persoană moartă.
Neavând ce face îmi ridic mâna în timp ce umbrele mă-nvăluie la comanda mea, și sunt teleportată în camera unde țin sechestrate moluștele alea multicolorate care aparent dormeau, nu era nevoie să le aud zornăitul acela enervant.
Mă indrept spre piedestalul din cuarț din centrul camerei, și îmi pun mâinile pe el. Fără Emma mă simt complet, plictisită, de parcă nimic din ce aș face nu ar conta. De parcă absolut nimic nu mă mai interesează, nici măcar răzbunarea mea pe Iris, singurul motiv pentru care încă fac toate astea.
— Majestate...se auzi vocea cavalerului odată cu scârțâitul ușii grii.
— Ce ți-am spus să nu mă deranjezi?! îmi întorc privirea spre cavaler, acesta levitând deodată în aer în timp ce armura lui începe să crape de la presiunea pe care o pun pe acesta.
— Emma! E Emma! zbieră acesta la care eu încă îl țin în aer, deși opresc presiunea ce o exercit asupra corpului său.
— Vorbește. Îi ordon eu acestuia pe un ton autoritar.
— Emma vă cauta...tocmai ce a venit aici, îi dau eu drumul cavalerului acesta căzând în genunchi.
— Înțeleg, mulțumesc pentru informare. Trec eu pe lângă el de parcă nici nu ar fi acolo, apoi îmi iau rochia în mâini începând să grăbesc pasul până ajung în sala tronului. Emma! o zăresc eu pe fata blondă ce încă avea acea pelerină indigo.
Odată ce fata își întoarse capul, aceasta îmi zâmbi bucuroasă și a sărit imediat în brațele mele.
— Ai pătit ceva drăguță? mă uit eu cu atenție asupra corpului ei.
