Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ingrid!!! Vrei să vii astăzi la mine? mă luă în brațe cu tandrețe fata blondă, putând să simt empatia de care ea dă dovadă undeva adânc în sufletul meu.
— Dacă vrei tu Emma...desigur!
— În regulă dar nu poți sta mult, doar câteva ore! Trebuie să fii sub acoperire! își puse ea degetul la nas. Shhh!! Să nu știe prietenii mei! chicoti ea haios trăgându-mă de mână doar să se oprească deodată privind în gol.
— Emma? îmi flutur eu mâna în fața ei dar nici o reacție. Încep deja să mă îngrijoreze...stările ei de transă sunt din ce în ce mai frecvente. Emma! Aici! îmi pocnesc eu degetele în fața ei dar fără să aibă vreo reacție. Emma?! mă uit îngrijorată în jur, deobicei mergea! Emma! o prind eu de umeri și o scutur violent fata fără să zică vreun cuvânt. Odată ce văd asta îi trag o palmă zdravănă trezind-o la realitate.
— Au! Ce ai pățit? mă-ntreabă ea ținându-se de obraz.
— Slavă cerului că ești bine! Îmi pare rău! o luai eu strâns în brațe. Am fost așa îngrijorată, am crezut că ai pățit ceva!
— Dar n-am nimic...
Cred că o sa-i spun mai târziu, nu vreau să stric asta pentru ea, voia atât de mult să vin la ea acasă. Nu pot strica totul, nu iară.
— În regulă, doar nu mă mai speria atât!
— Tot n-am înțeles. Cu ce să te sperii? se uită ea confuză la mine.
— Cu asta! îi ating eu nasul și fug ca un copil de ea, râzând într-una.
— N-ai îndrăznit! Ingrid! Treci aici! fuge ea spre mine prinzându-mă în brațe la scurt timp după.
— Ai câștigat, de data asta...ești tu rapidă, dar nu mai rapidă ca mine
— În regulă hai la mine! Va fi așa amuzant! arăta un deget în aer unde se deschisese un portal, după care mă trage după ea la ea acasă.
— Nu trage așa de mine! chicotesc eu doar să-i pot vedea minunata vilă.
Mă uit cu minunăție la pereții de un alb perlat, ce au margini de aur lângă ei și la bolta deasupra tavanului unde atârna un candelabru de auriu. Era absolut divin, spectaculos.
— Deci? Îți place? mă-ntrebă ea pe mine, deși eu încă priveam uimită locul pe care ea îl numea "casă".
