Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ce a fost asta?
— Doamne...corpul meu, spun ru abia ridicându-mă în timp ce prietenii mei strigă fericiți luându-mă în brațe. Vă rog lăsați-mă...parcă am alergat cincizeci de maratoane. Abia mă mai pot ține pe picioare.
— Ai învins-o! exclamă Lyna fericită luându-mă în brațe sărutându-mă pe obraz. Știam că o poți face!
— Deci sunt...zeița Iris? îi întreb eu pe ceilalți. Am găsit-o adică?
— Din păcate nu...spuse Rosa dând din cap negativ. Dacă erai întradevăr Iris atunci nu mai cădeai jos ca molusca. Iris ar fi putut controla întreaga putere a Cálicelui, tu ai căzut jos doar dintr-o șeptime din aceasta.
— O șeptime?! întreb eu mirat. Aia a fost o șeptime?!
— Da, o șeptime. Aia nu a fost nici măcar jumătate din puterea lui, altfel îi ziceam de pe-acum "sayonara" lui Madame Black&White. Partea proastă e că acum stie unde e Cálicele.
— Am o idee...spun eu abia respirând. Facem cu rândul.
— Cum adică? întrebă Lia.
— Cálicele este luat odată pe săptămână de unul dintre voi doi. Săptămâna asta am fost eu, următoarea e Lia și așa mai departe. Rosa va sta aici, în caz că nebuna alb-negru se-ntoarce măcar să nu aibă Cálicele. Apropo Emma...de unde o cunoști?!
— Păi...am cam vorbit cu ea, zise aceasta zâmbind.
—Ai făcut ce?! întrebă nervoasă Lyna. Pupate-ar mama de deșteaptă ce ești! o sărută roșcata pe obraz.
— Adică? întrebă Emma confuză.
— O spionezi pe Madame Black&White și te împrietenești cu ea să ne poți spune planurile ei și toate detalile despre ea! Deșteaptă ești!
— Poți spune și așa...hehe! își puse Emma mâna dupa ceafă. Acum eu cam ar trebui să plec...aveți grijă! zise aceasta fugind.
— Dumnezeule! se auzi vocea lui Melody din depărtare, fata fugind spre noi. Am ajuns prea târziu!
— Nu că dacă ajungeai la timp făceai ceva dar merge și așa. Își dete Lyna ochii peste cap.
— Îmi cer iertare așa mult! Jhon ce ai pățit?!
— Simt cum am murit și am înviat din morți...nu e de parcă n-am mai făcut-o dar totuși. Sunt bine...momentan.
