Volumul 3 din seria "Elementele"
Început 28 Martie 2022
"Doar pentru că lumea te vede in alb și negru asta nu înseamnă că nu poți crea un curcubeu"-citat propriu
◇Finalizată◇
Cum toate amenințările s-au dus și cum nimeni nu mai este în pericol, Jho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Trezirea! țipă mătușa mea la mine aruncând o întreagă găleată cu apă rece ca gheața pe mine.
— Lasă-mă să dorm...mă vârcolesc eu în pat neafectat.
— E amiaza mare și tu încă dormi! Ce ai făcut toată noaptea?! mă-ntreabă ea pe mine. Defapt stai...ai dormit. Te-ai culcat la opt și te-ai trezit la două! Ai dormit nouăsprezece ore, tu ești sănătos la cap?! Nouăsprezece ore!
— Și încă mai am cinci, somn ușor. Îmi trântesc eu capul de pernă care se transformase într-o cărămidă. Auci! A durut!
— Uite nu am vrut să fiu așa rea dar mă calci pe nervi! Ce ai pățit?
— Uite...nu am pățit absolut nimic. Îi spun eu mătușii mele în timp ce mă ridic în fund și mă țin cu mâna de frunte.
— Jhonathan, nu mă minții. Vorbește cu mine, te rog. De ce ești așa retras?
— Parcă știai tot–
— Am vrut doar să-ți arăt că sunt acolo pentru tine, mă-ntrerupse ea. Vreau să te ascult. Ce te frământă?
— Sunt bine, îi zic eu plictisit. Doar îmi e somn, atâta tot. Am stat până târziu noaptea, mint eu.
— Nu mă minții! Te-ai culcat la opt seara și te-ai sculat la două după amiaza că te-am trezit eu. Ai dormit nouăsprezece ore! Și de câteva zile faci faza asta deși nu ești obosit. Haide! mă luă ea de mână. Îmbracă-te și afară la soare! E senin, e vreme frumoasă! Afară la soare!
— Dar nu vreau să ies afară, îi spun eu mătușii mele.
— Fie, tu ai vrut-o! Pocni ea din degete și sunt teleportat afară din casă, cu haine de vară pe mine.
Minunat, și acum ce fac? Stau în soare toată ziua și poate-n cel mai bun caz o să fac insolație. Perfect.
— Jhon! Frate! De când nu te-am mai văzut! se auzi vocea lui Nicholas la care eu îmi întorc capul spre el. Mamă...cât ai dormit? Două ore? Ai cearcăne.
— Nouăsprezece ore, îi răspund eu lui Nicholas.
— Drace, zise acesta uitându-se-n părți. Lyna o să vină curând la cafenea, vii și tu?
— Ce-am de pierdut? îl întreb eu dându-mi ochii peste cap iar apoi metg cu el până la cafenea.
Odată ajunși acolo nici nu mă uit în jur, pur și simplu mă așez la o masă și Nicholas stă în fața mea.
— Deci? Vrei să vorbim despre ceva? mă-ntrebă el curios. Hei...ce ai pățit? îmi mângâie el bicepsul în timp ce se uita în ochii mei zâmbindu-mi cald. Știi că mie îmi poți spune orice.
