E ora 3:35, miez de noapte, iar eu cu dor în ochi, de cine? Tac
Tăcerea mai tare mă îndrumă
De mine...
Dor de'un ideal mai bun, de'o fire mai bună, de'un sentiment mai bun.
Oare cum ar trebui să-l sculptez?
Răspuns: Încet, mărunt, atent.
Ea seama, tu ești încă aici, și iarăși
Mă învăluie un dor nescris, de oameni.
De oameni buni, cu literă mare, de oameni cu suflet, de oameni cu un dor și ei la rândul lor.
Omule, ce ideal ești tu? De ce tip, și de care fel?
Ce amintiri porți în tine?!
Te zbuciumă sau te bucură?
Stai, nu pleca ! Răspunde!?
Și însăși eul îmi răspunde , ce te doare draga mea?
Amintirea! Îmi răspund.
