Îi citesc povestea de noapte,
Ea se întinde relaxată...
Prin ea învăț umanitate,
Și doar ea îmi dă dreptate.
Se lasă o noapte înstelată,
O urmăresc în pat,
Ea este tot mai modelată,
Și mă gândesc, ce mi-a scăpat.
Ce gust și ce aromă are,
Mă-ntreb, de i-o fi dor oare?
De omul cel iubit al ei,
Ce cândva mergea prin tei.
Să o alinte și s-o mângâie,
Să-i mai spună și dulci cuvinte,
Să o întrebe ce-i lipsește,
Și s-o conducă tot pe trepte.
Îi studiez tot trupul ei,
Mii sec și gâtul de parfumul ei,
O vreau pe ea, iubita mea...
O s-o chem și-n cer pe ea!
Se apropie încet de mine...
Mă cuprinde.
Tot cu trup, tot cu cuvinte,
Mă surprinde.
