Mă întâlnesc în amurg cu inima mea,
Vrea să-mi vorbească și ea ceva,
Eu tot o alung și mă îndepărtez de ea,
Plecând mai departe cu titlu "Ocupată-n altceva".
Ea trist se întoarce-n drumul ei,
Cu gând că mai târziu va reuși,
Să-mi deslușească iubirea-n vii,
Ca lacrima din cer privii.
Eu zilnic mă tot uit, și nici nu i-au în seamă,
Că mă grăbesc s-avânt de sus,
O viața cât mai trecătoare, printr-o telegramă,
De ambiție... și scopuri, și încă fără teamă.
Și totuși inima are gând!
Se întoarce să-mi șoptească,
Atunci când eu stau plângând -
Că-s ființă omenească.
Aici îmi va zice să mă opresc,
Să zac pe loc și să zâmbesc,
Îmi va zice că viața o trec,
Iar eu n-am reușit să mă iubesc.
