De-ți greșesc, să nu mă lași în umbră
Permite-i euforiei să-ți treacă prin trup
Și nu uita de suflet, sentiment de ură
Ce se îneacă în subconștientul său de lup
Mă ții în depărtare!
De ce?
Oare sunt eu acel suflet ce te rănesc?
Mă găsești și te gândești feroce
Iar eu răzbunarea ți-o îndeplinesc
Cauți în adins privirea mea
Știi, mai ieri eram și eu exact așa
Căutam valori în chip de om
Dar dincolo tresăream de adevăr din nou
Mă lași să-ți scriu și ultima strofă
Și îți spun să nu mă cauți prin chipuri
Nu mă vei găsi căci e mare umbra
Catastrofă, declar moarte in aceste timpuri!
