Ne lăsăm pradă propriului nostru suflet
Și ajungem să fim lăsați, lăsați in amintiri
Aruncăm cuvinte fără de prisos in dezamăgiri
Și sperăm la o cale de întoarcere în a noastre trăiri
Avem frici dar nu le arătăm
Și deci, cui îi pasă când noi trăim
Suflete cu răni de coronițe
Ne îmbrățișează în drumuri separate
Ne ascundem de dorințele sufletului
Săraci suntem de influențele criticii
Realitatea în vaste superstiții
Visuri șterse de viteza vântului
Generații trăite doar în chip
Gânduri scrise doar în rețele sociale
Păcat de ale noastre trăiri goale
Purtând un sloi de ceață în răstimp
