Mă semeni din semințe de iubire,
Le aduni pe toate într-o destinație de trăire,
Simt că mă îndupleci cu euforie,
Deși tu negi, a ta nenorocire,
Și nu înțeleg de ce aș accepta iubirea ta?
Cea plină de cearcăne pustii nezdruncinate,
Mă simt și plină și golită totodată,
De ale tale iluzii dezrădăcinate.
Dezrădăcinate de simțuri, de iubire și de timp,
Mi-ai smuls dureroase emoții de anotimp,
Anotimpuri ba uitate... ba înapoiate,
Nici nu mai știu de-ale mele sentimente încuiate.
M-ai întors într-o privire de trecut,
Ți-aduci aminte de un "noi" uitat demult,
Ți-e greu să treci peste ce-ai făcut,
Dar nu-i nimic, totul deja e petrecut.
