M-aș întoarce la mare să-i aud glasul ei,
Să-mi ude picioarele în trestia ei,
Să simt feelingul de bine te-am găsit,
Iar ea să-mi șoptească bine-ai revenit.
Mă duc în mare ca să-mi ude corpul,
Acolo ea găsește sufletului antidotul,
Mă dezleagă printre valuri -
Îmbrățișări cu litoraluri.
Tot din ale razelor solare,
Și ale umbrelor umblare,
Eu mă plimb încet pe maluri,
Observ, cristale cu ale mării valuri.
Eu merg, și marea urmele-mi șterge,
De-o fi oare semn că mai pot eu merge?
În a sa lumină, în apus de soare,
Eu să preamăresc ale ei hotare.
Mare! Mă întorc la tine,
Să îmi spui de-a ta lumină,
Unde liniștea e toată,
Spre folosul vieții noastre.
