Tatuat îmi e trecutul nevăzut în timp,
Cugetăm tot corpul cu al nostru ghimp,
Unde noi, retragem cu tristețe amintiri,
Liniște nocturnă, însetată de iubiri ...
Nemărginit e harul tinereții noastre,
Acolo unde noi, ne priveam veșnicele astre,
Sfărâmați de trupuri din ale ei ogoare -
Ce-au mai rămas în noi un sloi de răpitoare.
De-am fi purtați de valurile mării
Și nescutiți de momentele uitării
Am fi învățat iubirile trădării
În a noastre urme ale ridicării.
