Mă uimește starea ta de lacrimă,
Tandrețea ta îmi mângâie dorul,
Orgoliul te rog, să-l lași acasă,
Iar cu mine să-mi stăpânești omorul.Adâncu-i roșu, cețăsos năzare,
În toată apa ce-a fost lina și curată,
Rănita-mi marea albastră fericire,
De tine poate, a fost și uitată.Mijlocu-i nedumeros de lacrimi,
Uitate, de demult lăsate-n drum,
Și-o floare-n cărare abate,
Pregătită pentru un nou început de drum.Suprafața-i largă plajă,
Și nisipu-i fierbântat de foc,
Iar tu cu grijă, stai fermecată,
Ca floarea ce se finisează-n stoc.Și acum eu înfloresc de fericire,
Iar lacrimile-mi cad lin pe obrăjori,
Să știi, că cu a mea iubire,
În urmă las tot plin de culori.