Să mă știi de bine în al tău paradis
Că în a ta lume nu mi-am permis să te jignesc,
Și alături de tine m-am trezit în vis
Și într-un moment am decis să te părăsesc.
Nu, nu e vorba de a ta înșelăciune,
E vorba de temperament,
Unde eu nu mi l-am permis să mi-l ivesc din amărăciune,
În schimb știu perfect ce înseamnă atașament.
M-am trezit plângând și învățând,
Poate chiar mai mult, dezamăgind-u-mă urlând,
Procedând în chip de înger spunând
Că-n mine crește un suflet, iubire cerșind!
Trup, chip, și ochi căprui mascați,
Cu sacrificii în foc și iubire deșartă,
De păcate amare suntem legați,
Că nu ne știm valoarea în adevărata artă!
