Îmi e greu să mă desprind de simplitatea ta,
Căci mirosul tău și buzele tale răscoală armata,
Știu că mă vrei în a mea rază de așternut,
În locul tău să mă abțin n-aș fi putut.
Părul tău lung, castaniu, și fața gingașă,
Îmi trezește iubirea din nou când ești în a mea cămașă,
Umbli desculță, cafea cu lapte savurând,
Picioarele-ți sunt goale, și le miști încet dansând,
Piele de catifea și sumbră armonie,
Mă ating de trup și-ți sărut buzele de-o aură aurie,
Îmi ești un înger ce-mi acceptă chipul meu de demon,
Iar ale tale nemulțumiri le păstrezi în al tău dragon,
Și totuși frumusețea ții în al tău chip,
Ce-mi alungi năravurile mele în frig,
Și lași căldura să pătrundă-n al meu suflet,
Ce-a fost acolo mereu un gând de urlet.
