Ieri te enervai, iar azi ți-s dragi
Au fost ai tăi mereu, deși nu știai,
Dragostea ce-o porți în suflet
Te încălzește și ocrotește
Și de rele te păzește
Și trec zile... Și trec și ani
Și trec ca păsările zburând pe geam
Și ne trezim în a noastră casă
Zici că-i veche dar părintească
Și zâmbete erau în ea,
Și lăcrimi potoleau cândva,
Ai mei părinți, a mea mândrie
Căci datorită lor eu azi sunt vie.
