Iubire... Hai cu mine să-ți arăt miracolul,
Ce mă mângâie și mă duce în lumea mea.
Al meu suflet îți duce dorul,
De-o ploaie ce de tine mă despărțea.
Nu-mi vorbi cu strigăt!...
Libertate în tăcerea de adio,
Tu, iubire de tine să mă îmbăt,
Și să-ți șoptesc dorul sufletului meu.
Dă-mi voie să te ridic în slăvi,
Căci datorită ție eu trăiesc,
Și cu tine zi de zi greutăți trec,
Și pe cei răi eu îi cuceresc.
Într-un final miracol tu mi-e îmi ești,
Că de frig, vânt, furtună, tot tu mă păzești,
Iubire neschimbată la trup și suflet,
Întruchipată-n chip de om...
Al vieții sabie ce nen frământă,
Și cu răni de dor sufletul ne cântă.
