Să-mi atingi suflarea cu un sărut,
Să mi te supui trupului înfometat.
Adumi flori în sufletul meu tăcut,
Și să o ierți pe cea care te-a uitat.
Prezentul îți licără fericirea în ochi,
Privirea ta rămâne ca un foc însuflețit.
Eu îți șoptesc un gând diavolesc străvechi,
Și simt aidoma unui trup amețit.
Hai să nu ne mai gândim la toate,
Ci să trăim ca să simțim,
Iubirea adevărată în miez de noapte,
Iar șoaptele să ni le amintim.
Construim imperii cu spuse declarate,
Părăsiți de fapte cu valori adevărate!
Improvizăm momente cu suflete deșarte,
Iar realitatea de aceste gânduri ne desparte.
