Pentru cei care mă știu, numele meu este Ela și sunt fiica Maiei Diaconu și-a Regelui Mihai I al României. La fel ca și fratele meu, Mircea, suntem actor. Aveam 2 ani când am intrat în lumea actoriei. Mama îl cunoștea pe Sergiu și erau buni prieteni m-a dus la el și m-a și acceptat. Gândiți-vă aveam 2 ani. Nu aveam nici un pic de experiență dar totuși îmi doream să mă fac actriță. Așa că în primul an nu am jucat în schimb anul următor, 1978, Sergiu îmi oferă primul meu rol. Iar de-aici a început povestea mea.
1981. Am fost acceptată să joc în filmul "Iancu Jianu Zapciul". Era al doilea film de aventură pe care îl joc și de care îmi place. La Vlădești mă întâlnesc cu bunul meu tovarăș actorul Emanoil Petruț pe care l-am cunoscut și în timpul filmărilor în filmul "Pentru Patrie" și am jucat împreună în filmul Burebista. Am urcat în mașina lui și am plecat spre locul unde va avea loc filmările. Eu aveam 7 ani, el avea 49 de ani. Vorbeam de noul film. Pentru Emanoil era a doua oară când va interpreta personajul Tudor. Iar eu o interpretez pe Iana (bunica mea pe care n-am cunoscut-o niciodată) prietena prințesei Mariela. Am jucat-o pe Iana de câteva ori deci nu îmi era greu.
Ajungem la platoul de filmare, ne întâlnim cu regizorul Dinu Cocea mă revăd cu foarte mulți actori pe care îi cunoșteam și deodată văd un bărbat sprijinit de perete. Acel om era însuși viitorul meu soț. Adrian Virgil Pintea. Primul lucru pe care l-am văzut a fost ochii lui căprui. Cu părul său lunguieț și brunet și cu o voce frumoasă de un accent ardelenesc. Avea 27 de ani. De fiecare dată când mă întâlnesc cu actori noi mă intimidez și nu scot nimic pe gură. Încerc să nu-l mai privesc dar mă trezesc cu Andi în fața mea.
Andi:Te-ai rușinat când m-ai văzut?
Dumnezeule parcă și-acum îmi aduc aminte că se uita fix la ochii mei căprui.
Ela: Puțin....
Andi:Numele meu e Adrian.
Ela: Încântată. Ela.
Și ne dăm noroc.
Vă puteți da seama că la un copil de 7 ani care arătam ca o adolescentă în toată firea să se îndrăgostească de un bărbat de 27 de ani e ceva complet ciudat. Tot ce vă mai pot spune în acest capitol este că ne-am primit scenariile iar a doua zi ne-am pus pe treabă.
CITEȘTI
ANDI
Non-FictionTrăiesc. Visez. Râd. Plâng. 𝙰𝚖 𝚝𝚛ă𝚒𝚝 să întâlnesc cel mai minunat om de pe pământ. 𝙰𝚖 𝚟𝚒𝚜𝚊𝚝 că mă voi căsatorit cu el. 𝙰𝚖 𝚛â𝚜 de fiecare dată când am fost împreună. Și 𝚊𝚖 𝚙𝚕â𝚗𝚜 în ziua în care l-am pierdut definitiv. E o lup...