30 Martie 2006. Margareta a născut o fetiță. O cheamă Ioana dar noi o alintăm Iana(numele personajului meu). Pentru Andi a fost în al nouălea cer. O îndrăgea foarte tare pe Iana. O iubea, se juca, o alinta, de parcă el era tatăl ei. Ne-am dorit foarte mult să avem un băiat:Adrian Nicoară sau o fată:Maria Irina dar a fost prea târziu. În orice caz, Andi o iubea foarte mult pe Iana. El împreună cu tata i-au devenit nași. 2006 a fost un an cât de cât bucuros.
2007. Începea lupta lui Andi între viață și moarte. Am fost la spital. A mai rămas internat acolo și pe urmă a fost externat. La începutul lunii Iunie a stat acasă în pat.
7 Iunie 2007. Era ziua lui Radu. Am plecat la Palatul Elisabeta fără Andi pentru a sărbători ziua de naștere a lui Radu. Am stat mereu cu telefonul în mână să văd cum este. La începutul, Andi mi-a spus că e mai bine. După 2 ore îmi trimite mesaj că îi e rău și să vin acasă. Nu am mai stat și am plecat. Ajung acasă și îl găsesc pe Andi cu față vânată. Cu obraji și cu ochii învinețiti mai ceva ca-n filmele horror.
Ela:Aaaaa! Andi! 😢 Andi..... Ce s-a întâmplat cu fața ta?! 😭
Andi:Păi cum să-ți explic. După ce am vorbit cu tine și ți-am zis că sunt mai bine m-ar ridicat și m-am dus la baie. M-am uitat în oglindă și când m-am văzut în ce hal arăt m-am speriat și pe urmă iar m-a luat cu rău.
Ela:😭 Operația asta nenorocită! Că de doi ani ne chinuim! 😭
Andi:Ela nu plânge. O să mă fac bine. O să vezi.
Nu mai aveam nicio speranță. Simțeam că asta este sfârsitul. Dar eu nu eram încă pregătită să rămân văduvă la 22 de ani.
CITEȘTI
ANDI
Non-FictionTrăiesc. Visez. Râd. Plâng. 𝙰𝚖 𝚝𝚛ă𝚒𝚝 să întâlnesc cel mai minunat om de pe pământ. 𝙰𝚖 𝚟𝚒𝚜𝚊𝚝 că mă voi căsatorit cu el. 𝙰𝚖 𝚛â𝚜 de fiecare dată când am fost împreună. Și 𝚊𝚖 𝚙𝚕â𝚗𝚜 în ziua în care l-am pierdut definitiv. E o lup...
