ANDI

"Am adormit tinându-ne de mâna la lumina lunii."

Ajungem la conac ne-am dus spre grădina cu trandafiri iar tata ne-a făcut poze pentru albumul de nuntă. Apoi ne-am dus în sala cea mare unde am sărbătorit. Am avut și dansul mirilor. În sfârșit! Eram soția lui! Cât de mult am așteptat asta. Nu m-am gândit niciodată că am să mă mărit vreodată. Mă simțeam în siguranță în brațele lui Andi. Ne iubeam foarte mult. Iar el avea nevoie de iubire. Multă iubire. A fost o seară frumoasă.
După ne-am dus în cameră. Ne-am schimbat și apoi am început să ne vorbim stând în pat.
Ela:A fost frumos Andi! Acum nimeni nu ne va despărți.
Andi:Știu. Știu că simți asta. Ela. Mai ți minte filmul "Domnișoara Christina"?
Ela:Normal. Nu l-am uitat. Săracul Dragoș. Păcat că nu mai e cu noi.(Dragoș n-a murit, doamne ferește! N-a mai fost cu noi pentru că s-a călugărit și s-a refugiat într-o mânăstire.)
Andi:Mai ți minte scena de iubire de la final?
Ela: Așa și?
Andi: Aș vrea să te sărut.
Și am avut o primă noapte de dragoste ca soț și soție. Nu am făcut la ce vă gândiți voi, era așa niste sărutări pe pielea mea. Doar atât.
Ela: Sărută-mă Andi! Sărută-mă! De ce îți ard mâinile? De ce mă ucide sărutul tău?
Deodată se oprește și se dă jos din pat.
Andi:Nu pot! Nu pot s-o fac!
Ela:Andi ești bine?
Andi:Ela. Iartă-mă. Dar nu pot să fac. Ești foarte tânără față de mine, un bătrân și....
Ela:Nu ești bătrân Andi. Te iubesc așa cum ești. Tu ești pentru mine totul. Nu voi păți nimic. Îți promit. Haide. Hai să te culci. Ești și obosit.
Și ne punem înapoi în pat. Am adormit tinându-ne de mâna la lumina lunii. Bietul Andi. Credea că e prea bătrân pentru mine. Ce să-i faci.... vârstă.....