Ah! Crăciunul anului 1997. Este primul an în care am sărbătorit Nașterea Domnului împreună cu tata. Am fost cu toți, la fel și Andi. Am avut onoarea să le cunosc și pe celelalte surori ale mele:Elena, Irina și Maria dar și cei patru nepoți ai mei:Nicolae, Elisabeta-Karina, Mihai și Angelica. Un moment frumos aș putea spune. Pe 30 decembrie, lui Mircea i se propune titlul de Principe moștenitor dar refuză lasăndu-i succesiunea Margaretei.
Apoi Crăciunul Anului 1998. Am sărbătorit Crăciunul la TVR cu Andi, Maia și Domnul Mircea Rusu.
Maia:Pe vremea aceea, mă închinam mereu, la masă, la culcare, la sculare. Rugăciunea era cheia de aur care-mi potriveam orologiul sufletului meu, să meargă după Dumnezeu. Seara, dimineața, și la tot pasul cum își potrivea tata, după soare chiar. Domnul mă asculta. Dădeam orice să-i cer. Dar aveam cunoscuți și prieteni, toți sfinții din cer. Isus, mi-era ca frati-meu, ce dormeam cu paie. Îl născuse mama în tinda de lângă odaie, culcată ca Maica Domnului de-o mână de paie. Acolo mai erau adăpostite două oi bolnave, un vițeluș cu picioarele slabe, o cloșcă, o pisică cu pisoi care s-au bucurat la naștere împreună cu noi. Într-o noapte au venit îngerii la prag, am sărit din somn să-i apăr de câini. Aduceau în mâini o lumină mare ca pe-o stea. Aveau stepe de stele în mâini, glasurile încredința-n vânt:"Haide! Leru-i. Doamne sfânt." Multă vreme le-am auzit până au zburat din sat.
Și scăpă lămâia pe jos.
Maia:Cheia de aur s-a pierdut. Și sufletul a stat.
Iar eu care stăteam lângă Andi și lângă Maia, i-am dat lămâia înapoi. Apoi Maia ne-a oferit câte un măr.
Maia:Ela. Cum te simți? Ți-a plăcut?
Ela:Da. Ști. E pentru prima dată când sărbătoresc Crăciunul cu voi aici la TVR. Sunt 9 ani decând mama a murit. 9 ani. Și-ar fi dorit să ajung aici. Și i s-a îndeplinit.
Andi: Măcar nu ești singură.
Ela: Așa e Andi.
Cu două zile înainte de Crăciun în anul 1999, pe 23 decembrie, i-am făcut pomană mamei mele. Se împlineau 10 ani decând ea nu mai e. La început, crucile erau din lemn iar acum sunt din piatră cu fotografia ei. Am fost cu toții. La fel și Andi. După slujba de pomenire am mai rămas la mormântul mamei cu tata și Andi. Ceilalți au plecat să dea pachete.
Ela: Tată. Te iubesc. E pentru prima dată când îți spun asta. Dar chiar te iubesc. Simt asta. Simt că ești lângă mine. Și n-ai să mă părăsești. Simt.
Regele Mihai:Copila mea. Și eu te iubesc. Din toată inima mea. Crăciun fericit.
Ela:Și ție tată. Crăciun fericit mamă.
Regele Mihai: Crăciun fericit Maia.
CITEȘTI
ANDI
Non-FictionTrăiesc. Visez. Râd. Plâng. 𝙰𝚖 𝚝𝚛ă𝚒𝚝 să întâlnesc cel mai minunat om de pe pământ. 𝙰𝚖 𝚟𝚒𝚜𝚊𝚝 că mă voi căsatorit cu el. 𝙰𝚖 𝚛â𝚜 de fiecare dată când am fost împreună. Și 𝚊𝚖 𝚙𝚕â𝚗𝚜 în ziua în care l-am pierdut definitiv. E o lup...
