ANDI

"Ți-e rușine de mine?"

An început UNATC-ul cu o veste foarte tristă. Tata și Mama Ana a fost din nou alungați din țară de către Ion Iliescu. M-a durut sufletul de tata. Nu vroiam să plece. Aveam nevoie de el. I-am povestit și lui Andi și el mi-a jurat că va avea grijă de mine cât timp tata e în exil.
Am început cursurile totul bine și frumos până când au început prima sesiune. Am mai învățat și singură, ma ajutat și Andi dar în timpul sesiunii (în care profesorul era Andi) phai! Nu m-am mai simțit așa de rușine decând eram eu rușinoasă cu actorii noi. Cu toate că nu am făcut nimic greșit dar na, fiind Andi profesor și având altitudinea de profesor nu mai conta relația noastră. Vai Ela! Ce-ai făcut?! De-atunci nu am mai vrut să-l mai văd la ochi sau să mai vorbesc cu Andi. Acest lucru i-am povestit Margaretei după ce pe 15 Ianuarie 1995(Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu) Andi a recitat poezia "Glossă" iar eu și Margareta am fost spectatori. Cumva am fost împreună.
Margareta:Ah! Complicat de dragostea asta. Mai ales că Andi îți este și profesor.
Ela:Ce fac? Îmi este rușine să mai dau ochii de el.
Margareta:Nu îți face griji. Sora ta e aici. Te rezolv eu.
Nu știu ce i-ai spus lui Andi dar a doua zi după cursuri am mai rămas la UNATC că să verific scenariul noului film pe care Sergiu ar vrea să-l facă:Punctul zero, un film româno-american. Eu atunci nu știam engleza dar am început să iau cursuri de limba engleza cu ajutorul surorii mele. Dau să plec și mă lovesc nas în nas cu Andi. Nu mă uitam în ochii lui doar i-am zis....
Ela: Bună seara.
Andi:Iubito nu mă săruți?
Mă întorc cu capul dar nu zic nimic. Vorbele lui mă îndulceau și mă durea pe zi ce trece. Atunci Andi se întoarce și mă ia de mână.
Andi:Ela ești bine? De ce nu îmi zici nimic? De ce nu te uiți la mine?
Ela:Eu...
Andi:Stai așa.
Și închide ușa. Mă pune să stau jos și apoi am început să vorbim.
Andi: Margareta mi-a zis ce-i cu tine. Ți-e rușine de mine?
Ela:Da. Îmi este. La sesiune m-am simțit rușinată când îți vedeam fața, ochii, îți auzeam vocea, cum te comportai, cum vorbeai, aveai o expresie de un adevărat profesor universitar iar eu sunt doar o simplă studentă de-a ta. Chiar dacă avem o relație simt că acest lucru nu mai contează.
Andi:De ce? De ce crezi asta?
Ela:Nu știu. Așa simt. Nu m-am mai rușinat așa de tare cum mă rușinam atunci când cunoșteam actorii noi. Cum a fost și cu tine.
Andi:Ela. Nu trebuie să-ți fie rușine de mine. Bine poate că m-am compot așa dar promit că voi fi altfel cu tine. Ști? Toată universitatea știe că noi doi suntem împreună. Chiar studentele îmi spun înainte de repetiții "Domnule Pintea, chiar dacă noi, fetele tinere suntem înebunite după dumneavoastră, de fapt în inima dumneavoastră este acea femeie:Ela Diaconu, care este o actriță excelentă, o admirăm și o iubim mult și să vă țină că vă potriviți."
Ela: Așa au spus?
Andi: Promiți că nu îți mai este rușine de mine?
Ela:Da. Promit.
Andi:Sărută-mă.
Și îl sărut.
Andi:Ce dor mi-a fost de buzele tale Ela.
Atunci se așeză lângă mine și mă ia în brațe.
Andi:Ela. Ela. Copilul inimii mele ce ești.
Și așa a și fost promis. Înainte de a doua sesiune Andi ma tras la o parte și mi-a zis să nu îmi fie rușine de el. Și așa a și fost. După ce am terminat testul îi dau lui Andi și-atunci el mă ia în brațe iar eu îl sărut pe cap.
Andi:Ai știut ceva? De ce te mai întreb? Că tu oricum ști! 😅