ANDI

"Dacă nu era Andi cine mi-ar mai alina durerea care s-a vindecat foarte greu?"

În continuare capitolului precedent.....
Sergiu a aflat ce s-a întâmplat și a venit la mine să mă consoleze. Decând sunt eu în actorie, Sergiu a avut grijă să mă apere ca un părinte adevărat. Îmi dă un bilet la un concert de operă pentru a mă relaxa după evenimentele care s-au Petrecut. Așa că accept.
Seara mă îmbrac în haine călduroase (pentru că eram și în doliu purtam numai haine negre) și am plecat spre teatru Nottara (acolo avea spectacolul). M-am întâlnit acolo cu Mircea care se pregătea să plece și eu am intrat în sală unde m-am așezat în spate penultimul rând.
Începe spectacolul totul bine și frumos când deodată văd că cineva s-a așezat lângă mine. Era Andi? Cum? De unde știe că sunt aici? Ne-am luat de mână și ne-am sărutat ca semn că ne-am împăcat și că relația noastră continuă. A fost un spectacol pe cinste. Ieșim din sală și în fața noastră se apropie jurnaliștii care ne-au întrebat dacă este adevărat că o să ne despărțim? Și-atunci Andi mă ia de mână și zice.
Andi:Nu! Și n-am să facem asta niciodată. Pentru că o iubesc pe Ela. Și pentru ea mi-aș da și viața.
Și ieșim. Ne-am dus în parc și am început să ne vorbim.
Ela:Iartă-mă Andi. M-am comportat ca un copil.
Andi:Stai liniștită. Nu sunt supărat pe tine. Și n-am de ce.
Atunci își scoate din pachet o țigare și începe să fumeze.
Ela:Decând mama a murit totul m-a dat peste cap. Anul ăsta trebuie să dau și capacitatea și administrarea la liceul Dinu Lipatti pe teatru și câte și mai câte. E complicat.
Andi:Nu îți face griji. Vei reuși.
Ah! Expresia lui facială atunci când fuma mi-a rămas adânc în minte. Când fumează parcă ar fi un om misterios în miezul nopții pe străzile întunecate.
Andi: Poți să rămâi la mine dacă vrei.
Ela: Așa voi face.
Ne-am dus la prima cabină telefonică să-l anunț pe Mircea că rămân la Andi la el acasă. Am ajuns la el la apartament, m-am schimbat și m-am pus în pat.
Ela:Ce zi agitată! Mi-e somn.
Andi:E timpul să te culci Ela. Maine ne așteaptă altele.
Și mă sărută scurt pe buze.
Andi:Somn ușor Ela. Domnul să te binecuvânteze.
Ela: Noapte bună Andi.
Și adorm brusc în brațele lui. Dar la 12 noaptea mă trezesc cu un vis în care a apărut mama. Decând mama a murit numai pe ea o visam timp de 10 de zile și când o visam plângeam pentru că îmi era dor nespus de ea și din păcate nu mai pot s-o văd niciodată. Și cum v-am spus am visat în seara aceea și am început s-o plâng. Andi mă simți și se trezi și el.
Andi: Ela? Ela ce-ai pățit? De ce plângi?
Ela:😭 Mamă! Nu mă lăsa! 😭
Andi:Gata. Liniștește-te!
Și mă culcă înapoi pe pat.
Andi: Totul v-a fi bine. Nu mai plânge că totul va fi bine. Nu te las.
Și i-a luat ceva până m-am potolit din plâns și când m-am potolit m-am culcat la loc. Dacă nu era Andi cine mi-ar mai alina durerea care s-a vindecat foarte greu?