ATENȚIE!
Vreau să încep prin a-mi cere scuze în numele meu și al Ioanei că v-am abandonat. Am avut teze, s-au pus note( și încă se mai pun ), eu am săptămâna asta probele de limbă și în mai puțin de o lună examenele. Cam nașpa, ă? Ceva de genul ăsta. Și, cu toate acestea, am reușit * chiar dacă după un car de timp * să îmi pun fundul la treabă și, împreună cu Ioana, să scriem și noi ceva pentru voi. Poate ne iertați că am lipsit atât de mult de aici, zic și eu :))
Înainte să începeți să citiți vreau să vă rog să porniți melodia de la link extern.
Enjoy!
- @_littleliar
Mi-am dus mâna prin păr stresată, uitându-mă în jur. Noaptea se lăsase deja peste colțul îngust de stradă, făcându-mă să tremur. Glasurile lor mi se zbăteau prin cap, țipând după ajutor. Dar totul era în mintea mea. Poate au plecat la hotel sau poate Elliot a trecut pe aici și i-a luat. Dar nu avea cum, Elliot nu știa că gemenii sunt aici. Mi-am pus mâinile în șold analizând micul colț de stradă. Mici pete de sânge se întindeau în fața mea, fiind proaspete. Mi-am dus mâna la gură speriată, rozând o unghie.
" E doar imaginația ta " îmi strigă subconștientul. Da,așa e, nu poate fii sângele lor. Nu, nu e posibil.
Tresar speriată când mici pași se aud venind spre mine.
- Mami , mami. îi aud vocea lui Wade.
M-am întors fericită, luându-l în brațe.
- Wade, unde ai fost? Daisy unde e?
- Sunt aici, mami.
Am privit-o șocată, văzând că mâna ei micuță era cuprinsă de mâna lui Matteo care o privea cu atât de multă dragoste, ceea care nu credeam că există în el.
- De ce ești cu omul ăsta? întreb confuză.
- El e tati al meu, mami.
- Oh, nu, scumpo, Elliot e tatăl tau.
Mi-am încolăcit brațele în jurul taliei ei și am ridicat-o la înălțimea mea.
- Nu, mami, el mi-a luat bobo și a spus că el e tati meu, spune jucându-se cu ambalajul unei bomboane. Din instinct, privirea mea întunecată se oprii pe Matteo care mă privea cu un zâmbet triumfător. L-am luat de mână pe Wade, mergând în partea din care veniseră ei.
- Mami, eu vreau să rămân cu Matteo! Lasă-mă jos ! Protestează Daisy zbătându-se în brațele mele.
Matteo veni lângă mine, luând-o în brațe.
- Matteo, ce Dumnezeu se întâmplă aici? Dă-mi fetița înapoi!
- Ajunge, Rebecca, cred că Daisy a spus destul de clar că vrea să rămână cu mine !
Am tresărit speriată, ridicându-mă din pat. Am aruncat o mică privire în jur, necunoscând camera în care mă aflam. Brusc, memoria îmi revenii. Matteo mă aduse aici și după o mică discuție, adormise. Și la rândul meu, am adormit și eu. Proastă mișcare, Rebecca !
Am ieșit din cameră cu pași mărunți, ajungând în salonul mare și mult prea dichisit pentru un bărbat. Mi-am tras cămașa puțin mai jos încercând să o lungesc măcar până la coapse dar fără reușită. Mi-am mijit ochii când niște pași ușori se auzeau venind spre mine. Mi-am ridicat privirea, întâlnind zâmbetul cald al Laylei.
