Am schițat un mic zâmbet în timp ce am coborât din mașină împreună cu Rebecca. Casa era exact lângă mare. Aveam o curte mare și o grădină cu trandafiri. Mi-am amintit instantaneu de zilele petrecute cu bunica mea, îngrijind trandafirii și privind marea în timp ce îmi spunea povești nemuritoare. Dar nu îi puteam arăta ei această slăbiciune a mea.
- Draga mea soţie , aici va începe noua noastră viaţă . Şi dacă până acum nu te-am forţat să te culci cu mine , ei bine , acum eşti obligată s-o faci . - o prind de mână şi o trag în casa mare care nu era foarte diferită de cealaltă - . A, și vreau telefonul tău.
- Poftim? Nu ți-l dau . - îmi replică cu indiferenţă -
- Să nici nu aud ! - ridic mâna la ea dar mi-o retrag înapoi când realizez ce era să fac -
Făcu 2 paşi în spate şi lacrimile îi invadară obrajii . Nici nu vreau să-mi imaginez ce ar fi ieşit dacă i-aş fi dat palma aia .
Imaginea lui peste ea îmi copleşea mintea şi mă chinuia mult prea mult .
- De ce cu el , Rebecca ? De ce fratele meu ?
- Elliot.. hai să închidem subiectul ăsta , te rog , ne face rău amândurora . - îmi prinde mâinile între ale ei şi mi le trag nervos . -
- Nu , Rebecca ! Lucrurile nu vor mai fi la fel . Ţi-ai făcut-o cu mâna ta !
- Elliot , nu ar trebui să te comporţi aşa cu mine ! Tu m-ai înşelat în noaptea nunţii noastre care trebuia să fie noaptea noastră !
- Şi te-a durut atât de tare - zic ironic - încăt te-ai decis să ţi-o tragi cu fratele meu , nu? În plus, ți-am făcut o favoare! În seara aia ai plecat cu el, la dracu. Cine știe ce ați făcut atunci. Nu ai niciun drept să îmi reproșezi ceva.
A tăcut, dar puteam să simt cât de încordată era și cât de vinovată se simțea. Îmi părea chiar rău că o tratam așa doar că... îmi frânsese inima în cam 30.000 de bucățele care nu se puteau lipi la loc pur și simplu, de parcă nu fuseseră călcate în picioare. Am condus-o în camera noastră, dar nu aveam de gând să rămân cu ea. Voiam să vadă cum e să te simți ignorat. Și în plus, aveam nevoie de ceva de băut. I-am cerut geanta, de unde am luat telefonul și încărcătorul.
- O vei suna pe mama ta de pe telefonul meu oricând vei vrea, i-am spus.
Am dat să ies, dar mi-am amintit că uitasem să menționez un detaliu esențial.
- De mâine o să ai un antrenor personal acasă. O să te învețe să dansezi și o să te ajute să scapi de kilogramele în plus. De acum încolo vei avea grijă de felul cum arăți și nu vei mai mânca orice îți va cădea în mână. Un regim sănătos te ajută să trăiești mai mult. Vei deveni o doamnă respectabilă și cu o educație aleasă, o doamnă cu care să nu îmi fie rușine să ies la evenimente.
- Adică vrei să spui că sunt grasă și needucată? Și cât despre dans, doar în visele tale!
- Nu mai am nimic de spus. Acum odihnește-te, o să ai nevoie de multă energie mâine.
Alături de ea eram pe cât de fericit, pe atât de trist. Iar dacă cineva te face cea mai fericită persoană și, în același timp, și cea mai tristă, înseamnă că e real. Asta se întâmplă când o persoană merită. Asta înseamnă că trebuie să lupți să o păstrezi alături de tine.
REBECCA
Cum îndrăznește? Ahh, fiu de târfă! Cum poate să se poarte așa cu mine? Unde scrie că e stăpânul meu și că are dreptul să decidă în locul meu ce trebuie să fac? Nu vreau o persoană care să mă trateze în felul acesta. Dar el nu era așa... o știam. Avea dreptate, mi-o făcusem cu mâna mea. El era bărbatul după care întorceau toate femeile capul atunci când intra într-o cameră. Toți voiau să îi vorbească. Era bărbatul care te putea arunca până în fundul iadului cu numai două cuvinte. Și era, în același timp, și cel mai sensibil om pe care îl cunoșteam. Nu aș fi crezut vreodată că nu era făcut din gheață în totalitate. De când eram mici mă feream de el. Am simțit că poate fi sfârșitul meu. Am știut că, dacă aș fi căzut în plasa lui, nu m-ar mai fi lăsat să plec vreodată. Și chiar și așa, l-am înțeles. Și, la un moment dat, chiar l-am iubit așa cum era. Poate că aș putea... Oh! Ce zici acolo, Rebecca? Nu poți. Nu te arunca niciodată cu capul înainte la lucruri de genul acesta. Continuă cu ceea ce ai gândit înainte de nuntă. Ignoră-l, evită-l.
Am închis ochii și m-am calmat. „ Lasă lucrurile să vină de la sine. " , mi-am spus. M-am ridicat din pat, simțindu-mă moartă de foame. Am mers la bucătărie și tot ce am putut găsi în frigider care să mi se pară gustos a fost un baton cu fructe. Am luat, de asemenea, un pahar în care mi-am pus niște lapte pe care l-am încălzit. Avea să mă ajute să dorm. În timp ce urcam scările înapoi spre camera unde mă lăsase Elliot, am auzit câteva chicoteli dintr-o cameră ce părea a fi un fel de salon de zi. Era o voce de femeie. Mi-am strâmbat buzele în semn de nemulțumire, fiind confuză. O femeie, aici? Am încercat să fiu mai silențioasă, făcând pași mici și eliminându-mi pantofii pentru a nu face gălăgie. Trebuia să văd ce se întâmpla acolo. Am ajuns în ușă, de unde aveam o priveliște perfectă. O femeie vulgară îmbrăcată într-o rochie sclipicioasă și plină de paiete, încălțată într-o pereche de pantofi cu toc foarte înalt și care ținea într-o mână un pahar de șampanie era peste soțul meu, sărutându-se cu el. Nu pot descrie ceea ce am simțit atunci. Dezamăgire? Dezgust? Făcea același lucru pe care îl făcusem și eu. Totuși, de ce mă simțeam trădată? Paharul cu lapte cald mi-a alunecat din mână, zgomotul pe care l-a făcut sticla spartă și lichidul care a sărit pe mine și pe tot ceea ce mă încojura m-au trezit din starea de gândire în care intrasem.
- Parcă ți-am zis să dormi. Uite ce dezordine ai făcut aici, Rebecca! Mă rog, nu contează. Ea e Jasmine. Obișnuiește-te cu prezența ei pentru că o să o vezi destul de des pe aici.
