Cum se poate schimba viața unui om în numai o zi? Aș putea să scriu un roman pentru a răspunde la această întrebare, căci mie mi s-a întâmplat. Ființa care mi-a dat naștere, acea floare minunată, se ofilise în fața ochilor mei. Apoi a renăscut, ceea ce mi-a dat speranță și m-a făcut să cred că, în cele din urmă, ea va fii bine. Iar când mi s-a spus că e atât de costisitor să o păstrez în viață, aripile mi-au fost tăiate. Am hotărât să îi cer ajutorul persoanei pe care am ocolit-o încă din copilărie, căci era singura mea șansă. El a fost de acord, dar a pus o condiție care ar tăia respirația oricui: să mă căsătoresc cu el. De aceea mă aflu acum în camera mea gândindu-mă la ce îmi rezervă ziua de mâine. Mâine este nunta care îi face pe toți atât de fericiți. Presa, prietenii, partenerii de afaceri, familia sa, până și părinții mei sunt nespus de încântați. Acum, la o lună după ce am acceptat acea înțelegere, totul mi se pare greșit. Poate că aș fi reușit să fac rost de acei bani și în alt fel, dar ar fi durat mult. Atât de mult, încât nu știu dacă lumina ochilor mei ar fi rezistat. Odată ce am semnat contractul, Elliot a avut grijă ca mama să înceapă tratamentul și să fie pregătită pentru operația care urma să aibă loc în câteva luni, conform instrucțiunilor medicului. Eu nu aș fi reușit să fac toate acestea. Și totuși, prețul pe care îl plătesc este atât de scump.
- Draga mea, te simți bine?
Mama intrase în cameră fără să o observ. În mâna dreaptă ținea o ceașcă de ceai, iar fața sa blândă și ridată era coborâtă într-un zâmbet trist. Și ei îi părea rău că mă căsătoream, puteam vedea în ochii ei. Nu prea înghițise ideea cu nunta pe grabă, dar credea că mă face pe mine fericită.
- Bineînțeles. Sunt doar puțin stresată, ca orice viitoare mireasă.
- Știi că poți să te răzgândești oricând, nu? Adică... dacă nu ești sigură, anulează totul. Oh, de aș putea. Prind cana cu ceai fierbinte între mâinile mele, luând o înghițitură.
- Nu, mamă. Îl iubesc pe Elliot. Nici eu nu credeam asta, dar sper că eram cât de cât convingătoare.
- Trebuie să ajungă rochiile de mireasă pentru ultima probă. Nici măcar nu ți-ai ales încă una, scumpo.
- Sunt sigură că oricare dintre ele îi va plăcea la fel de mult lui Elliot.
- O să pari nerecunoscătoare față de soțul tău, care s-a oferit să plătească totul. Nu e bine, Rebecca.
- Dacă asta te mulțumește o să mă decid asupra uneia astăzi.
A încuviințat printr-o înclinare a capului, și m-a lăsat singură. Eu chiar mă căsătoresc, sau e totul doar un vis? Mă căsătoresc cu Elliot Grey? Cu siguranță e un coșmar ce s-a transpus în realitate! Mai târziu în acea zi primesc rochiile. Le probez și, deși sunt toate foarte frumoase, mă simt incomod uitându-mă în oglindă la combinația între rochia extravagantă și părul meu negru și ciufulit, lipsit de farmec. Parcă nu erau făcute pentru a fi purtate de mine. Eu nu îmi dorisem nicicând să mă căsătoresc, deoarece consider că o femeie nu are nevoie de un bărbat lângă ea pentru a se simți împlinită. Probabil că aș fi adoptat un copil în cele din urmă și mi-aș fi petrecut viața lucrând, îngrijindu-l și mergând des în vacanțe peste tot în lume cu el. Nu întotdeauna poți avea ceea ce îți dorești.
- Cât de frumoasă ești, iubito.
- Elliot! , am strigat în timp ce încercam să acopăr cu mâinile rochia pe care o purtam. Poate că nu mă căsătoream cu el din dragoste, ci din obligație, dar tot nu îl puteam lăsa să vadă rochia. Am fugit către baie și m-am încuiat înăuntru.
- Oh, haide, Rebecca. Ieși de acolo! Nu sunt superstițios.
- Pleacă!
- Soțul tău nu pleacă până nu primește un sărut.
Nu! Eu nu îl sărut pe obraznicul ăsta. Înțelegerea era să mă căsătoresc cu el și atât.
- Nu ești soțul meu. Poți să stai acolo mult și bine, eu nu ies.
Am dat rochia jos și am intrat în duș. Aveam noroc erau niște haine pe care mi le lăsase mama în baie. Am îmbrăcat pantalonii gri de trening împreună cu un tricou alb simplu, un hanorac și, desigur, niște șosete. Am ieșit și am închis ușa la baie cu cheia, pe care am băgat-o în buzunarul de la pantaloni. Părul ud îmi atârna pe spate, scăpând picături grele de apă pe podea. Când m-am întors, el era tot acolo. La fel de tulburător, stătea aproape nemișcat, ca o statuie ce își mișca doar ochii, observându-mă. Acum îl puteam vedea mai bine. Purta un costum negru care îi evidenția ochii de culoare deschisă. Părul îi era aranjat iar telefonul său scump se afla în mâna dreaptă, în timp ce stătea pe marginea patului.
- Usucă-ți părul, nu vreau să răcești, spuse pe un ton dur, poruncitor. Totuși, cred că m-aș putea obișnui cu imaginea asta. Data viitoare mi-ar plăcea să fii mult mai... dezbrăcată.
Din doi pași a ajuns la mine, lipindu-și trupul de al meu. Mi-am simțit imediat gura asaltată, iar mâinile sale au coborât ușor spre fesele mele.
- Așteaptă... Nu ne-am înțeles așa.
- Era trecut în contract, păpușă. Să nu semnezi niciodată ceea ce nu citești. Ești a mea în toate felurile posibile. Ai înțeles?
Am dat din cap.
- Știi? Întotdeauna mi-am dorit asta. Încă de când eram mici și te priveam mergând spre casă de la școală, sau la orele de artă, când pictai. Mi-am spus: " Ea va fii a mea cu orice preț." și uite unde suntem acum.
Am înghețat. Asta însemna că trebuie să tolerez totul? Doamne, cât de scârbă îmi e de el. Odată mutată în casa lui, voi face tot posibilul să stau foarte mult plecată. Nu vreau să stau numai în casa aia blestemată care arată ca un palat și pe care am văzut-o doar de pe stradă. Îmi provoacă repulsie numai gândul că voi locui acolo.
- Rebecca?
- Da.
- Abia aștept să facem copii.
Nu am putut să îmi ascund uimirea. Ce? Copii? În niciun caz! Nu o să aduc pe lumea asta niște mici dobitoci care să semene cu el.
- Elliot, e târziu. Eu sunt cam obosită, cred că ar trebui să pleci...
- Bine. Ne vedem mâine, Bex.
- Nu îmi zice așa.
- Îți zic cum vreau. Noapte bună.
Acestea fiind spuse, a plecat. L-am urmărit până ce a ieșit de pe stradă și m-am furișat și eu, destinația mea fiind o farmacie. Aș fi rugat-o pe mama să mă ajute, dar știu că nu ar fi niciodată de acord. Am intrat și am dat de o domnișoară drăguță.
- Bună seara! Cu ce vă pot ajuta?
Am plecat de la farmacie cu 3 cutii de anticoncepționale. Odată ajunsă acasă, le-am ascuns în bagaj, printre haine.
Am revenit cu o carte nouă, o colaborare cu Ioni, această ființă genială. Sper să o iubiți și voi la fel de mult cum o iubesc și eu. Mno, nu e foarte mult, dar sper să vă placă.
Kisses.
- N. ( aka @_littleliar )
