Capitolul 13

9 1 0
                                    

M-am trezit cu o ora mai devreme in dimineața asta ca să îmi fac temele la matematică și aveam un sentiment ciudat că azi o să se întâmple ceva. Nu știam ce, dar eram sigură de asta. Ca atunci când nu te uiți la meteo, dar când ieși afară simți dacă aerul  și norii sunt încărcați cu ploaie datorită miresmei greoaie care se ridica de pe pământul umed. Abia îmi puteam ține ochii deschiși, noroc că a mai sunat o dată alarma pentru că am adormit cu capul pe birou. L-am visat pe Adrien, cu vocea lui puternică, dar domolită și mereu calmă cum îmi șoptea la ureche:" Hai la școală! Trezește-te. Ești foarte frumoasă astăzi. Te rog să vii cu mine in pauza mare până în parcul din fața școlii. Am ceva să-ți spun, de fapt îți spun chiar acum: te iu-" și alarma a sunat de pe noptiera ce se afla la un metru de mine.
    Când am terminat pregătirile pentru scoală, m-am încântat cu pantofii mei preferați: niște mocasini de piele întoarsă și m-am grăbit sa ies pe ușă, dar când deschid ușa mă sperii pentru că era să mă ciocnesc de cineva- ADRIEN. O Doamne Dumnezeule, am uitat să mă dau cu parfum!!! Și nici măcar nu port o fusta așa de drăguță, știam eu că trebuie să plusez azi cu ceva.
- Hey! Îmi pare rău dacă te-am speriat, nu am vrut. Ești bine? mă întreabă.
-Neața! Da, sunt bine, excelent...ămmmm... mergem la scoală împreună?
-Da, mi-ar prinde bine un tovarăș de drum.
    Când m-am apropiat de el i-am simțit mirosul domol de haine proaspăt spălate și de ... curat. Nu avea nevoie de niciun fel de parfum. Eu una aș fi vrut să existe un parfum care să-i imite mirosul ca să îl port cu mine mereu.
- Șiiiiii..... stai pe aproape? îl întreb eu încercând să țin pasul cu el.
-Da, relativ, spune el fără să se uite la mine.
Nu știam cum să mai continui conversația așa că am mers în liniște până când am ajuns la școală. La școală liniștea a fost spartă de Marie:
-Neața! Vreau să vă spun ceva foarte important, spune ea și ne face semn să ne apropiem de bancă. E un zvon super secret și neconfirmat, dar este interesant. Christine o să se mute la o școală privată din centru, darrrrr  o să facă o mare petrecere de ziua ei. Tati îi pune la dispoziție un castel, castelul Vouzeron dacă nu m-au înșelat urechile.
-Un fel de petrecere de adio? întreabă Adrien.
-Nu știu, dar sper ca e de adio, nu de la revedere. Oricum o să fie și ziua ei, nu e neapărat de adio, dar dacă prin absurd m-ar invita cu siguranță aș lua-o mai mult ca pe o petrecere de adio, răspunde Marie tot în șoaptă.
-Nu-mi fac griji ca trebuie să-i refuz invitația, are ea pe cine să invite. Se sună în 2 minute, ar trebui să ne scoatem cărțile și să lăsăm subiecte de discuție și pentru pauza următoare, le spun eu.
        Orele trec foarte greu fiindcă avem 3 ore una după alta de istorie a Franței...foarte plictisitoare. Când în sfârșit vine pauza mare o vedem pe Christine cum intră pe ușa clasei împreună cu trei băieți masivi pe care i-a adunat din alte clase pentru ca nu îi recunoșteam. Băieții au venit în urma ei cărând cutii de pizza și un tort mare pe care era poza Christinei. Ziua începea să fie mai interesantă. Christine intră cu parfumul ei strident și părul proaspăt îndreptat, ușor ars și merge spre mijlocul clasei unde se așază cu fundul pe catedră și începe să bată cu palma în masă.
- Bună tuturor! Probabil ca știți cu toții și dacă nu știți aflați acum că peste două zile va fi ziua mea de naștere. Pe lângă asta, tati vrea să studiez mai bine limba engleză și voi fi nevoită să vă părăsesc pentru a-mi continua studiile la un colegiu privat din Londra.
       Lumea era cu gura căscată fiindcă pe video proiector rulau selfieuri, poze și videoclipuri cu Christine. Era hilar, zici ca ne aflam la o nuntă și în același timp la înmormântare unde trebuie sa ne amintim doar lucruri frumoase despre persoana defunctă, în cazul de fata Christine era vie și nevătămată, dar după părerea mea o narcisistă incurabilă. În nicio poză nu apărea alături de o altă ființă umană, fata asta are o viață tristă cu siguranță după imaginea orbitoare de viperă și copil răsfățat.
  - Știu ca această veste v-a cauzat tristețe și ca fără mine clasă nu va fi aceeași așa ca vreau sa avem parte de o despărțire de neuitat. Vă invit pe toți la o mare petrecere de ziua mea organizată la Castelul Vouzeron! Dress codul va fi " Regalități mascate", continuă ea să ne explice. Locația exactă și alte detalii o să vi le las pe grupul clasei, ne vedem în weekend la petrecere! Dar până atunci haideți să mâncăm și să sărbătorim și astăzi!
     Toată lumea a mers să ia o felie de pizza. Dintr-o boxa a început să răsune  "Run the world(girls)" de Beyonce. Unul din băieții masivi a început să taie tortul și prima felie a mers la sărbătorită, dar nu înainte ca ea să aibă o o ședință foto cu totul pe care era tot un selfie cu fața ei. Lumea asta are bani la greu și știe să petreacă. La scurt timp după o văd pe Christine ca se apropie de banca noastră după ce își reaplică glossul.
   -Hey, Adrien! Ce ai de gând să faci în weekend? Sper ca o să te văd la petrecere. Chiar nu aș putea părăsi țara fără să îmi iau rămas bun de la tine, zice ea.
   Adrien se uită la noi pentru o fracțiune de secundă, pare ușor luat pe nepregătite.
-Hey... da, așa cred, dar nu sunt sigur dacă sunt liber. Oricum, la mulți ani în avans! îi răspunde el și zâmbește.
- Eiiii, na! Trebuie neapărat să-ți eliberezi agenda. Petrecerea asta nu poate exista fără tine. Ți-am spus ca nu pot pleca liniștită fără să te mai văd măcar o dată, insistă ea.
- Bine atunci, o să ne vedem, promit, spune el ușor tulburat de insistentele ei.
   Christiene îi zâmbește cu o ușoară timiditate prefăcută pentru câteva momente apoi zâmbetul i se întinde de la o ureche la celălaltă și apoi următoarele lucruri se desfășoară cu încetinitorul în fața mea: parfumul ei tot mai aprope, felul în care se ridică pe vârfuri și în final sunetul pe care îl face gura ei când se lipește de obrazul lui Adrien și îl sărută. Se desprinde rapid și pleacă zâmbind larg, iar Adrien rămâne pe loc zâmbind și el la rândul lui.
    Muzica lui Beyonce din boxe mi-a rămas în minte și mi-a bubuit în timpane până când am pus capul pe pernă și am adormit în acea seară.
 
      


N/a: bună ziua! Bună seara! Bună dimineața, intenții! Bună dimineața, vacanță de vară! N am postat de multttt, dar încerc să revin. Sănătate și fericire la toată lumea care citește, ily💜🫶🏼🫶🏼🫶🏼

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 07 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Încearcă să nu mă găseștiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum