April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April
Când luminile care bat în jaluzele încep să mă enerveze aleg să deschid ochii. Mă frec la ochii şi mă întind, apoi ma ridic în fund şi o durere de cap pare să îmi sfâşâie craniul. Mă uit în jur şi constat că asta nu e camera mea, e a lui Alaskan. Dau plapuma de pe mine şi îmi trec picioarele peste pat, port o cămasă neagră, care mie una îmi vine foarte mare, aş putea înota în ea. O bătaie în uşă mă opreşte din a analiza fiecare detaliu al camerei ăsteia, nesigură decid să vorbesc.
-Intră. Vocea mi-a sunat nesigură şi am impresia că nici nu ma auzit, dar uşa se deschide iar Carmelo apare cu o tavă în mână.
-Bună dimineața dulceață. Îmi trec părul după ureche.
-Bună dimineața.
-Ți-am adus micul dejun. Mă încrunt. Imagini de seara trecută îşi fac imediat prezența, cum am vorbit cu părinți mei şi apoi Alaskan..
-Carmelo, cum am ajuns acasă? Aceasta se uită la mine şi înghite în sec, apoi zâmbeşte şi îmi evită privirea.
-Ai venit singură.
-Pe furtună?
-Da. Tot îmi evită privirea.
-Ce îmi ascunzi?
-Nimic. Of copilă nu băga în seamă această bătrână şi mănâncă tot. Oftez şi mă dau bătută.
-Ceilalți?
-I-au micul dejun jos.
-Şi eu de ce nu pot să i-au cu ei?
-Fiindcă eşti bolnavă.
-Ba nu sunt. Las tava pe pat şi mă ridic în picioare. Vezi? Sunt perfect sănătoasă. Fac o piruetă şi mă dezechilibrez dar mă țin de marginea patului.
-Aham. Foarte sănătoasă. Fac o față de cățel ploştit iar aceasta oftează. Bine, dar îmbracăte frumos. Duminica micul dejun se i-a în familie mereu.
-Bine. Mă duc la baie şi fac un duş super rapid apoi Carmelo îmi aduce o rochie din bagajul meu, am uitat că nu sunt în camera mea, iar asta înseamnă că i-am folosit lui Alaskan produsele de baie, sper doar să nu simtă. Firar! Îmbrac repede rochia şi merg jos. Sunt toți aşezați deja la masă iar două femei servesc mâncarea. Carmelo vine în spatele meu şi îşi drege glasul.
-Domnişoara a vrut să participe la micul dejun în familie aşa că am adus-o. Edward aprobă şi îmi face semn să mă aşez lângă el. E aşezat în capătul mesei, iar în stânga e Alaskan care deja mă priveşte încruntat. Omul ăsta poate măcar să zâmbească? Trec pe lângă cele 3 scaune libere şi mă aşez în dreapta lui Edward.
-Cum te simți? Eram absorbită în a mă juca cu tivul rochiei şi ridic privirea spre Edward, evitând privirea arzătoare a lui Alaskan.
