April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Alaskan.
-Nu-mi place. Alaskan tu mă asculți măcar vreun pic? Abby se fâțâie în jurul meu cu sabia pregătită de antrenament, dar eu sunt paralel cu ce se întâmplă aici. Ochii mei sunt pe ea. Ştiu că ceva o deranjează, în plus mă evită de când puterile ei au luat-o razna în pădure. Au trecut două săptămâni de când l-am înmormântat pe Don şi o lună de când April a venit la Astoria. S-a schimbat sau mai degrabă el a schimbat-o. Tipul ăsta e ciudat de suspect.
-Alaskan! Mă întorc spre Abby care mai are puțin şi îmi rupe beregata.
-Da. Îşi pune mâinile în sân.
-Nu-mi place..
-Tipul..continui eu. Nici mie. Ai aflat ceva despre el?
-Augustin Jeax Marcellot. Familia lui adoptivă a murit subit când avea 10 ani, o mătuşă la adus aici când nu a mai putut să îi mai facă față.
-Familia lui adevărată?
-Nu se ştie.
-Suntem aici de când aveam 10 ani, de ce nu l-am observat până acum?
-Aparent, a fost trimis la corecție când directoare a observat setea lui de sânge. A fost eliberat acum câteva lunii.
-Grozav. Avem de-a face cu un criminal.
-Aşa se pare. Continui să mai sap până aflu tot ce ascunde tipul ăsta.
-Bine. Îmi întorc privirea spre ea şi o văd cu coada ochiului cum se furişează afară din sală, iar tipul ăla se duce la profesor să îi distragă atenția. Nu scapi tu aşa uşor roşcato. Evident că mă duc după ea. Cotesc la stânga spre biroul directoarei şi îi pierd urma. Unde naiba a dispărut? Mă pregătesc să plec dar un zgomot care vine din birou îmi atrage atenția. Bag capul pe uşă şi o văd cum se apleacă după o carte căzută pe jos. Împielițată mică ce eşti. Mă strecor uşor în birou şi când mă apropii de ea, mă observă cu coada ochiului şi mă pune la pământ.
-Ce dracu cauți aici?
-Pot să te întreb acelaşi lucru, dom'şoară. Se încruntă, iar atunci când dă să se ridice o prind de mâini şi o trag spre mine, aşezându-mă eu deasupra. Costumul de antrenament i se mulează la perfecție pe corpul ei şi doamne am mai spus cât de frumoasă e?
-Alaskan ce faci? Se încruntă şi se zbate, iar eu o lipesc şi mai mult de mine.
-Eu am întrebat primul.
-Nu-i treaba ta! Acum dă-te jos de pe mine. Mârâie iar în ochii îi apare o mică flamă. Mă dau de pe ea şi ne ridicăm amândoi în acelaşi timp. Îşi trece furioasă o mână prin păr, pe care îl are prins într-o coadă şi şuvițe de păr îi ies din împletitură care îi încadrează fața acum. Un fir de păr îl are pe față iar eu inconştient il dau de pe față cu două degete. Înghite în sec şi rămânem aşa pentru câteva clipe care mie îmi par ani. Îmi dă peste mână şi se încruntă.
