April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
L-am văzut în ce cameră a intrat deci presupun că acolo e camera lui. Urc scările şi fac stânga de două ori, uşa e între deschisă iar când apăs pe clanță să intru o voce se aude.
-Şi acum ce?
-Nu ştiu. Marilu nu a spus nimic despre ce să facem în continuare.
-Ar trebui să mergem la un vraci ceva, ştii tu, să îi invocăm spiritul şi să vorbim cu ea.
-Posibil.
-Ai găsit vreo pistă? Despre cum a pornit incendiul.
-Nu.
-Deci e posibil ca ea..
-Nu. Marilu a spus că nu îşi putea folosi puterile, ceva o împiedica. Nu ştia ce, deci e nevinovată.
-În pădure şi-a folosit puterile. Aproape că mi-a pârlit blana.
-Cum adică? Ai lăsat-o singură?
-N-am fost eu de vină. Other a legat-o şi a dus-o în pădurea blestemată, am dat de ea la stâncile fermecate. Au început să strălucească ciudat, iar din palmele ei au ieşit scântei pentru câteva secunde, apoi mi-a leşinat în brațe. Edward îşi freacă tâmpla obosit.
-Pietrele alea au ieşit când Agatha a murit, probabil de asta. Alaskan vreau să ai grijă de ea, aşa cum o făceai când erați mici.
-Nu mai suntem copii. Alaskan se încruntă şi îşi vâră mâinile în sân.
-Ştiu că te-a afectat absența lor dar..
-Nu ştii nimic! Izbugneşte acesta. În plus ai o mulțime de oameni la şcoală care să stea cu ochii pe ea, nu ai nevoie de mine.
-Alaskan..
-Niciun Alaskan! E periculoasă! Ai uitat câți oameni au murit acum 14 ani? Copii din sat care şi-au pierdut familiile? Îmi acopăr gura cu mână să nu scot niciun sunet. Şi-a pierdut controlul şi asta a costat viața a 15 oameni atunci, printre care sora mea şi fiicele tale. Sau ai uitat de ele? O preferi pe ea în locul nostru?
Cum naiba am făcut magie? Mă uit la palmele mele palide şi înghit în sec. Deci ce a spus Carmelo e adevărat, că eu şi Alaskan am copilărit împreună, dar nu îmi pot aminti nimic! Încep să văd blurat şi mă dau în spate, trântind ceva şi căzând jos. Uşa se deschide iar prima persoană care se face văzută e Edward.
-Nu, scumpo! Se apropie de mine să mă ridice, dar încremeneşte când încep să vorbesc.
-Sunt un monstru? Îmi privesc palmele pline de sângele, iar Edward îmi i-a mâinile între ale sale.
-Nu, scumpo. Nu. Ai înțeles total greşit.
-Am omorât oameni nevinovați?
-Aveai doar 4 ani! O lacrimă îi alunecă pe obraz dar o şterge repede, apoi se ridică şi îl priveşte acuzator pe Alaskan. Îl apucă de guler şi țipă la el.
