April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April
Mă trezesc cu o durere de stomac infernală. Dau să mă mişc dar nu pot. Imagini cu ziua de ieri îmi umblă prin cap. Cum am intrat în birou şi am fost prinsă de Alaskan, sărutul..apoi lupta cu Sam..firar să fie. Mă chinui puțin şi mă ridic în fund.
Mă uit în jur şi observ că sunt în camera mea şi a lui Abby, patul ei a rămas nefăcut de ieri cea ce înseamnă că nu a dormit aici.Asta e bine. Nişte picioare lungi trec de marginea patului meu, iar o mână continuă pe sub plapumă. Îmi întorc capul şi îl observ pe Gus. Pfiu. Afurisitul doarme dus. Îi dau un ghiont dar nu se mişcă, îl țin de nas până sare ca ars în sus.
-Ieşi din patul meu nătăflețule!
-Cât de meschină eşti? Se uită încruntându se la mine dar nu îi iese. Are părul în toate direcțiile şi bale la gură. Chicotesc.
-Cum să fiu meschină când eşti aşa de adorabil cu băluțe la gură! Se uită îngrozit la mine, apoi se şterge la gură şi se ridică din pat.
-Dacă vorbeşti despre asta te ucid. Arată cu degetul spre mine şi mă amuză toată situația asta. Are ochii mici de la somn şi părul în toate direcțiile. Îmi ridic mâinile în semn de pace şi mă abțin să nu râd.
-Bine, bine. Mă predau. Eşuez şi încep să râd, dar mă opresc când simt un junghi în partea stângă. Dau plapuma de pe mine şi zăresc câteva picături de sânge pe tricou. Gus nu mai râde, iar acum oftează.
-Mă duc să aduc trusa. Se îndreaptă spre baie şi se întoarce cu trusa. O desface şi scoate din ea spirtul şi ce mai are nevoie. Îmi ridic puțin tricoul cât să-i permită accesul la rană.
-Nu înțeleg de ce nu mă laşi să te vindec.
-O fac în ritmul meu. Icnesc când pune o bucată de vată îmbâcsită cu spirt şi sterge sângele. Strâng din ochii şi înjur.
-Trebuie să recunosc, faza cu sabia, a fost genial. Nu ştiam că poți face asta. Se uită la mine acum.
-Nici eu nu ştiam. Sunt plină de surprize din câte se pare.
-Cam dat.
-Dar tot nu pricep, de ce te-ai lăsat rănită dinadins. Te pricepi la mânuirea sabiei destul de bine din câte am văzut, aşa că..
-Doar nu m-am pus la mintea ei.
-Sigur. Şi nu are nimic de-a face cu Alaskan?
-Poftim? Nu. Normal că nu. În ultimul timp am încercat să-l ignor, să păstrez distanța. Totul pentru binele lui..Imaginile acelei viziuni îmi bântuie visele de ceva vreme şi sunt îngrozită că s-ar putea adeveri. Am făcut acea înțelegere cu Augustus pentru că a promis că mă ajută să-mi controlez puterile. Discuțiile şi antrenamentele cu el chiar mă ajută.
