April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April.
Trebuie să fac ceva, nu pot să stau cu mâinile în sân în timp ce restul se luptă pentru viața lor. Totul se petrece mult prea repede. Le aud şoaptele şi urletele. Pe mine mă vor şi cred că pot să îi atrag departe de şcoală. Îmi trag nişte pantaloni şi un tricou pe mine, apoi sar pe fereastră şi o rup la fugă. Nici nu ştiu ce vor de la mine şi de ce mă urmează, dar îi voi atrage în inima păduri blestemate.
Când cred că am fugit suficient, mă opresc şi îi ascult. E linişte, nu le mai aud urletele. De ce nu îi mai aud? Ce s-a întâmplat? Tufişul din spatele meu începe să foşnească, iar mirosul de pin îmi e vag cunoscut.
-Abby? Întreb confuză. Face câțiva paşi şi cade. Ce s-a întâmplat?
-Veneam la tine în cameră când ceva m-a atacat şi nu era una din creaturile alea. Îi țin apăsat pe stomac, iar mâna mea se mânjeşte de sânge.
-Ai venit până aici rănită? Dă din umeri zâmbind. Ai nevoie de ajutor Abby, pierzi prea mult sânge. De ce nu te vindeci?
-Nu ştiu. Începe să râdă şi un firicel de sânge îi alunecă pe barbă.
-Cum pot să te ajut? Şoptesc şi o lacrimă îmi alunecă pe obraz.
-Întâi, ştergeți naibi lacrimile alea şi luptăte fiindcă prietena mea nu e plângăcioasă şi nici slabă. Am văzut ce poți când te-ai luptat cu Sam. Tace pentru o secundă apoi continuă: acum pleacă de aici, vine cineva.
-Nu te las singură. I-au o creangă şi mă poziționez în fața ei. Mă pregătesc să îl lovesc oricine ar fi, dar prezența lui îmi e cunoscută.
-Gus? Întreb confuză.
-Aps. Slavă domnului! Vine la mine şi mă i-a în brațe. Îl împing şi îi trag un pumn.
-Asta e pentru că mi-ai pus rahatul ăla! Îi mai dau un pumn. Şi asta e pentru că ai lăsat să mă acuze că am omorât o pe directoare. Rânjeşte şi îşi trece limba peste buza spartă.
-Sunt un nemernic, ştiu.
-Ei bine frumoasă reuniune de familie, dar o să avem musafiri în curând, şuieră ea. Pentru o secundă am uitat de Abby.
-Domnişoara coiot, la fel de focoasă.
-O poți vindeca? Mă pun jos lângă ea. Abby rămâi trează! Abby! Aceasta închide şi deschide ochi şi geme de durere. Augustin se apleacă asupra ei şi îşi pune mâinile pe rana ei.
-Va fi bine, a leşinat din cauza şocului. Mă ridic de lângă ea şi încep să mă plimb agitată fiindcă vor ajunge aici din clipă în clipă.
-Ce sunt creaturile astea? De ce mă urmăresc?
-Alea sunt create de scumpa noastră bunică. Mă uit îngrozită la el. Armata ei de Întunecați.
