April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April.
Agitată. Speriată. Furioasă. Sunt pe cale să îmi pierd viața pentru a-mi recupera amintirile şi nu voi da înapoi.
Alaskan încă mă ține de mână când se taie în palmă şi îşi pune mâna pe uşă. Aceasta începe să strălucească, lăsând un simbol ciudat şi deschizându se, mă uit terifiată la mâna lui.
-Nu doare aşa tare. Îmi arată mâna care într-o clipită se închide. Nu spun nimic şi mă târăşte prin labirint. Intrăm într-o sală mare cu nişte scări în spirală care nu duc nicăieri, alături de mici balconaşe slab luminate. Un om cu o pelerină neagră apare în spatele nostru, tresar când mâna lui scheletoasă îmi atinge spatele şi mă îndrumă să păşesc în față.
-E în regulă nu îți vor face nimic. Îl strâng şi mai tare de mână.
-Tânără muritoare, urmaşă a Agathei cea Blestemată, ce te aduce în umilul nostru palat al tăcerii. O voce sparge liniştea de undeva de sus.
-Vreau să îmi recapăt amintirile, sunt importante.
-Păşeşte în față, intră în Cercul de Foc. O altă voce vorbeşte. Alaskan mă trage înapoi lângă el.
-A fost vorba că nu apelăm la Cercul de Foc, inima ei nu va rezista! Trebuie să existe o altă metodă.
-Băiete, vrei te rog, să ne laşi să ne facem treaba? Nu e vrajă pe care noi să nu o rupem. În plus, e decizia fetei până la urmă. Alaskan mârâie, iar eu îi şoptesc un te rog şi îl strâng de mână.
-Dacă nu îmi place cum decurge, te scot de acolo. S-a înțeles? Aprob din cap. Mă sărută pe frunte şi îmi dă drumul. Fac un pas în față şi las Cercul de foc să mă învăluie.
-Şi acum ce?
-Acum eliberează-ți mintea. Dar nu uita, totul are un preț! Şi asta fac, îmi eliberez mintea şi îmi simt corpul aşa de moale, de parcă aş pluti, apoi întunericul mă înghite şi ceva îmi sparge craniul. Țip şi mă zbat când tot felul de imagini îmi apar în minte. Mama cântându-mi şi ținându-mă în brațe, eu jucându-mă cu un băiețel blond care probabil era Alaskan. Cina în famile care s-a sfârşit tragic, apoi trezindu-mă în brațele lui Marilu care fuge de ceva. Apoi iad. Marilu care țipă la mine, lovindu-mă, eu antrenându-mă cu tot felul de arme, răneam oamenii, îi ardeam şi îi torturam.
Când țiuitul din timpane se opreşte mă trezesc în brațele cuiva. O mână caldă mi se aşează pe obraz şi cineva îmi strigă numele, are vocea aşa de angelică. Corpul meu vrea să fie liber, ceva din interiorul meu vrea să fie liber aşa că nu mă mai opun. Îl las să mă posede şi îl eliberez.
-Duceți-o la Freya. Acum! După asta totul e în ceață.
* Atunci când mă trezesc mă întind zdravăn, nu am mai dormit aşa de bine de mult timp.
